De curând a apărut nr.5 al revistei trimestriale de cultură MĂRTURII CULTURALE, care conţine o serie de eseuri, grupaje de poezii, interviuri, proză, cronici literare şi alte informaţii de actualitate, utile pentru oamenii de cultură sătmăreni. Revista este ilustrată cu cele mai interesante creaţii ale artistului plastic George Dan.
Pentru prima dată în ultimii 27 de ani mi-a fost dat să întâlnesc o atitudine pertinentă în ceea ce priveşte condiţia scriitorului din România. În editorialul intitulat „Cine-mparte, parte-şi face…”, semnat de directorul fondator al revistei MĂRTURII CULTURALE, poetul, publicistul şi criticul literar AUREL POP, m-am oprit asupra unui pasaj, care se referă la statutul scriitorilor din Satu Mare şi implicit din întreaga ţară: „ Singura categorie, umilită până la casa sufletului e cea a scriitorilor. Cu toate că el, scriitorul, a schimbat lumea, el s-a opus regimurilor de-a lungul secolelor şi cu toate acestea, scriitorul român nu e cuprins în nomenclatorul de profesie”. Mai precis, nu există în acest nomenclator cuprinsă profesia de scriitor. Este adevărat că Uniunea Scriitorilor din România mai sprijină într-un fel sau altul scriitorii din România, scriitorii pensionari, dar nu este suficient pentru condiţia de scriitor.
În acest editorial, aş zice istoric, directorul fondator AUREL POP sensibilizează decidenţii politici şi chiar îi provoacă în mod decent cu o propunere, care ar îmbogăţi în mod fericit cultura sătmăreană: „În Sătmar, sunt puțini scriitori. Dintre aceştia, 9 sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România, făcând cinste scrisului sătmărean și scrisului românesc. Scriitorul, inclusiv cel din Sătmar, supraviețuiește prin creația sa, datorită valorii sale, dăinuie în memoria colectivității și după trecerea lui la cele veșnice. Oare ce ar fi dacă la nivelul județului Satu Mare s-ar iniția o acțiune „pompată” din bani publici, fiindcă tot e la modă ? Dacă peste tot sunt „zilele”: localității, comunei, municipiului, a cartierului sau a străzii, mai nou a județului etc., de ce n-ar fi și o „săptămână a literaturii sătmărene”, că de, dacă-i bal, bal să fie… Să afle şi să ştie şi… contribuabilul şi mai ales tinerii, că în acest judeţ există şi… scriitori, şi că se scrie şi… literatură, şi că este şi o… viaţă literară!”. Cine ridică mănuşa ? Scriitorii sătmăreni şi-au găsit loc însă în câteva biblioteci din judeţul Satu Mare, unde câţiva primari au sugerat bibliotecarelor să amenajeze un loc special pentru cărţile scrise de sătmăreni. E un început bun…Cert este că un scriitor este umilit în momentul în care acesta trebuie să se ocupe şi de răspândirea şi valorificarea cărţii. Multe biblioteci din comunele judeţului n-au primit bani, pentru achiziţie de carte, de ani şi ani de zile. Din ce să plătească un scriitor sătmărean cheltuielile de tipărire a unei cărți ? Unii scriitori „bat pe la porțile” unor patroni pentru a solicita o sponsorizare pentru tipărirea cărții…Interesant rămâne faptul că pentru alte și alte acțiuni există bani cu nemiluita, dar pentru scriitorii sătmăreni banii se-arată cu …”țârâita”…
În fiecare an se organizează Anul Editorial…Organizatorii sunt foarte generoși, dar premianții primesc doar câte o diplomă și un pix…sau cel mult o agendă. Într-un an, un scriitor sătmărean a primit o diplomă și un stilou…ca recompensă pentru cartea premiată…El mi-a povestit că a mers acasă și a pus în fața sa pe masă diploma și un pahar cu apă. Soția lui l-a întrebat din bucătărie, dacă nu-i este foame…Scriitorul nostru n-a răspuns, iar soția a venit în camera lui să vadă ce se întâmplă…Da, ce faci dragule? Scriitorul a răspuns cu nonșalanță: “Păi, uite draga mea soție, am primit o diplomă ! Mă uit la ea, ca să mă satur de bucurie, iar după aceea voi bea un pahar de apă chioară !”. Oare, n-ar trebui să recompensăm în fiecare an, măcar, așa cum se cuvine, scriitorii care primesc premii pentru strădania lor scriitoricească ?
Dumitru Ţimerman