56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alte mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei.
În după-amiaza zilei de 13 mai Someşul a atins la Satu Mare cota de atenţie de 510 cm. În dimineaţa zilei de 14 mai la Mira Satu Mare apele Someşului au atins cota de 770 cm. La 14 mai ora 12 – Sectorul hidrometeorologic din Cluj anunţă incredibilul: la ora 22 râul Someş va atinge la Mira Satu Mare 900 cm, adică o depăşire de peste 2 m a cotei de inundaţie, cu mai bine de 1 m a tuturor digurilor, inclusiv a celor 2 poduri – ferat şi rutier.
În 30 de localităţi în amonte s-au desfăşurat acţiuni de evacuare a populaţiei: Pomi, Borleşti, Aciua, Apa, Someşeni, Ciuperceni, Botiz, Păuleşti, Mărtineşti, Potău, Odoreu etc. Apele Someşului cresc şi se întind peste vaste porţiuni de la intrarea în judeţ, luând înfăţişarea unui fluviu ce va înscrie în curând un debit de 3600 mc pe sec. – cât cel obişnuit al Dunării – şi o lăţime ce întrece adesea 15 km.
Dezastrul s-a dezlănţuit nemaipomenit în municipiul Satu Mare în zona din dreapta a râului Someş. Fără lumină, fără legături telefonice, cu apa otrăvită de nămoluri, înecat în viituri ce şubrezesc zeci de străzi cu peste 4900 de case, oraşul părea sortit pieirii. Apele au pătruns în fabrici, uzine, au măturat locuinţe, au curmat şi ameninţat vieţi omeneşti. În mai puţin de 2 ore au fost sub ape fabricile de mobilă şi cărămizi, Solidaritatea, Gara, Depoul, Uzina de apă, magazine, şcoli, spitale etc. Au fost acoperite zonele de nord şi nord-vest ale oraşului, artere principale: cartierul Gării, Calea Traian, Parcul Lucaciu, străzile Margaretelor, Fabricii, Bariţiu, Chendi, Trandafirilor, Ştefan cel Mare, Botizului, Anton Pann, Piaţa Mică ş.a.
56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alte mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. Statistic, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei. Potrivit lucrării „Epopee pe Someş“, în industrie pierderile au fost de 77 de milioane de lei, la care se adaugă 6,4 milioane de lei pierduţi în construcţii, 6,2 milioane de lei în transporturi şi peste 64 de milioane prin oprirea activităţilor de producţie.
Eforturile pentru salvare au continuat pe parcursul a mai multe zile şi nopţi. Peste 120 de plutitoare, mai mult de 300 de autocamioane, 100 de tractoare şi mai multe elicoptere sunt acţionate neîntrerupt, reuşind să pună peste 4000 de familii din municipiu în afara pericolului. Numărul celor salvaţi a depăşit cifra de 6000 – în majoritatea lor copii, femei şi bătrâni.
Pompierii au fost în acele zi eroii oraşului. Unul din ei a fost colonelul Niculae Bucur, care a şi fost premiat pentru eforturile depuse în vremurile grele din 1970.
„Timp de 14-15 zile eram pe teren, fără ca familiile noastre să ştie dacă mai trăim sau nu. Mâncam o dată pe zi la partid şi dormeam câte 3-4 ore cu schimbul. Volumul de muncă era mare, iar timpul ne strângea. Casele erau inundate, oamenii nu aveau unde locui…”, povesteşte emoţionat colonelul. „Mergeam cu barca să-i scoatem din case, să le salvăm câte ceva din bunuri şi să asigurăm apa potabilă sinistraţilor. Am muncit zi şi noapte”, continuă el. Sinistraţii au fost adăpostiţi în şcoli şi spitale. Echipele de pompieri au fost ajutate de sute de sătmăreni. Unii au oferit refugiu familiilor sinistrate, alţii au adunat pături, haine, apă potabilă şi mâncare pentru aceştia. Soţiile ofiţerilor şi subofiţerilor au împărţit alimente şi pături călduroase celor cazaţi în şcolile şi spitalele din municipiu. „Îmi amintesc cu precizie de una din familiile pe care le-am salvat. Fagea Vasile, soţia şi cei doi copii ai lor, au locuit pe strada Garofiţei nr 7. Apele le-au sfărâmat casa şi săracii timp de două luni au fost nevoiţi să locuiască într-un vagon al unui tren părăsit în gara municipală. Abia după două luni au reuşit să-şi reconstruiască casa…”, povesteşte fostul pompier. După inundaţie, autorităţile au reconstruit digul pe ambele maluri ale Someşului.
Nicolae Ghişan
