Tamás Bakócz, ardudanul care a fost aproape de a deveni Papă

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

bakocz-4

Tatăl său, Ferenc Bakócz, a fost iobag al familiei Drágffy la Ardud, a avut cinci băieţi, dintre care trei (Bálint, Tamás şi Ferenc) au ajuns preoţi. În timpul studiilor sale, Tamás Bakócz a fost ajutat de fratele său mai mare, Bálint, care a devenit prelat de Titel, rang „moştenit” de la Janus Pannonius, în urma numirii lui ca episcop de Pécs. Ulterior Tamás Bakócz l-a înnobilat şi pe fratele său dăruindu-i un blazon cu un cerb pe o roată (roata fiind simbol al profesiei simple a tatălui lor).

Cariera lui ca preot
A studiat teologia la călugării dominicani din Mintiu, apoi la Wrocław şi la Padova. În 1464 a obţinut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din Cracovia de unde, împreună cu fratele lui mai mic, Ferenc, au mers mai departe la Academia din Ferrara. În timpul studiilor sale din străinătate a folosit numele de Tamás Erdődi (în traducere: Toma de la Ardud). În jurul anului 1470 s-a întors în Ungaria şi cu ajutorul lui Guarino de Ferrare şi al fratelui său mai mare, a ajuns la curtea regelui Matia Corvin. Între 1475 şi 1480 a participat la trei campanii antiotomane ale regelui Matia, pe care l-a ajutat cu sfaturi importante în ocuparea Austriei şi pas cu pas a devenit unul dintre cei mai importanţi consilieri regali. În 1480 a devenit prelat de Titel, după ce fratele lui mai mare, Bálint, a demisionat în favoarea lui (devenind ulterior paroh în Sárospatak).

bakocz2

În 1487 a fost numit episcop de Eger (Eger fiind cea mai bogată domenie episcopală pe atunci), menţinând şi titlul de prelat de Titel (şi domeniile legate de acest titlu). În acelaşi an s-a întâlnit cu arhiepiscopul Hippolyt Estei din Strigonium, primatul de atunci al bisericii catolice din Regatul Ungariei, cu care a reuşit să negocieze un schimb de titluri şi domenii, oferindu-i pe de o parte episcopia mai bogată de la Eger, dar obţinând titlurile de primat şi arhiepiscop, adică cel mai înalt pontificat din întregul regat – poziţie simbolică dar mult mai importantă în privinţa ambiţiilor sale (titlul de primat însemnând o legătură mult mai directă şi vie cu Roma).

După moartea regelui Matia iniţial l-a sprijinit pe Ion Corvin, fiul nelegitim al fostului rege, însă după ce regele Vladislav al II-lea al Ungariei i-a oferit titlul de prim-cancelar al Ungariei, s-a răzgândit şi a devenit aliatul acestuia. După numirea lui în 1490 ca prim- cancelar regal, în 1493 a devenit paznic al Coroanei Sfinte, titlu menţinut până în 1499.

În 1500, cu ajutorul prietenilor şi aliaţilor săi din Veneţia, a obţinut titlul de cardinal al Sfântului Scaun, iar în 1510 a primit şi titlul de patriarh al Constantinopolului.

Conclavul din 1513
La data de 21 februarie 1513 a murit papa Iulius al II-lea şi s-a convocat la 10 martie conclavul papal, alcătuit din 25 cardinali din care 18 italieni, 3 spanioli, 1 englez, 1 francez, 1 elveţian şi 1 maghiar (în persoana lui Tamás Bakócz). Bakócz, fiind considerat papabil de mulţi cardinali, a încercat să-i convingă pe cei care nu l-au sprijinit, cu promisiunea unei mari cruciade antiotomane, însă cardinalii italieni nu erau atât de interesaţi în provocarea unui război. În urma primei votări nimeni nu a ieşit învingător, pentru că nici Bakócz şi nici cel mai puternic contracandidat al său, Giovanni de’ Medici, n-au reuşit să obţină două treimi din totalul voturilor. La a doua votare a ieşit învingător cel din urmă, care şi-a ales numele de Papa Leon al X-lea.

Bakocz-1

Legat apostolic papal
Deşi a fost contracandidatul lui Leon al X-lea, acesta l-a apreciat mult pe Tamás Bakócz: l-a numit legat apostolic în Ungaria şi a lansat acea cruciadă antiotomană, mult dorită de Bakócz. Ca legat apostolic Bakócz a adus în ţară bula papală despre lansarea cruciadei şi a convins regele şi nobilimea maghiară să lanseze cruciada pe data de 16 aprilie 1514 În urma lansării acestei cruciade a izbucnit Răscoala lui Gheorghe Doja, din cauza căreia Bakócz a devenit din ce în ce mai antipatic în cadrul nobilimii (mulţi l-au considerat pe el a fi de vină pentru izbucnirea răscoalei). I-a supărat şi pe saşii transilvăneni, pentru că a trecut în subordinea sa directă prepozitura saşilor de la Sibiu şi Episcopia de Milcov. Cu acest gest al său Bakócz a provocat direct trecerea saşilor la protestantismul lutheran. La sfârşitul vieţii sale a suferit de gută, iar în 1519 a făcut accident vascular cerebral, în urma căruia s-a retras din viaţa politică. A murit în 1521 şi a fost înmormântat în Capela Bakócz de la Strigonium (capelă construită la comanda lui). La Ardud în onoarea personalităţii lui a fost ridicată o statuie.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *