More

    Laudatio Consiliului Local apropiat de oameni!

    Se vorbește mult despre acest mic parlament din orașe și centre de comună, dar se știe prea puține despre el. Și el, ca și alte organisme, s-a născut sub raze de lumină, într-o zi blagoslovită, cu o viață de funcționalitate de numai patru ani. E mult, e puțin? … Numai cei votați știu să ne răspundă! Unii au ajuns acolo și sunt conștienți că sunt consilieri, că reprezintă interesul localității respective și, implicit, al locuitorilor. Alții, nici după patru ani, habar nu au de ce sunt consilieri, n-au fost părtași la întocmirea unui proiect, n-au luat cuvântul, nu s-au impus cu idei venite din masa de contribuabili, ci au ridicat mâna pentru votul dictat de liderul de grup politic! Păcat! Orice consilier trebuie să fie uman, generos, înțelegător, aproape de oameni, fără să îmbrace haina fățărniciei, să fie neîmpăcat cu slugărnicia, cu încovoiatul și aplecarea slugarnică, să fie un om drept, prietenos, ce-și respectă semenii prin tot ceea ce gândește și face, participând afectiv și efectiv la primenirea morală și materială a colectivității, luând parte, prin cuvânt și atitudine civică, la viața localității. Acest succint portret schițat ne dă profilul omului ancorat în realitatea cotidiană, având ca piedestal virtuțile, altruismul înaintașilor noștri, tradițiile, obiceiurile localității. Nu cred că stabilirea ”zilelor” localității (deși ziua de naștere este o zi, nu două, nu zece) este cea mai importantă activitate cu care ”scoate ochii” profanilor, ci sunt multe altele de făcut într-o localitate. Se plânge primarul și consilierii că n-au bani la buget, că nu primesc de la centru, că nu fac parte din partidul de guvernământ, dar pentru lucruri minore găsesc fonduri! Din aceste lucrări le vedem apropierea de sacralitate ca mod al gândirii, al apartenenței ființei lor, de a încerca să dea interpretare proprie atâtor frământări de o tărie aparte.

    Într-un oraș pe care l-am lăudat pentru lucruri ieșite din comun, o întâmplare trăită de mine m-a făcut să-mi dau seama că hotărârile de consiliu se dau fără gândire suficientă, fără analiză, fără participare totală. La ridicarea mașinii și recuperarea ei este o pierdere de timp și cheltuială exagerată: nu cunoști orașul, n-ai cu ce te deplasa, pierdere de mult timp și 450 de lei, cu chitanță, plus discuțiile cu un polițist . Pentru suma aceea puteau aduce mașina acolo unde se afla ”infractorul” sau să te amendeze la locul unde s-a săvârșit infracțiunea! Trebuie să treacă mult timp până oamenii devin oameni! Așa nu se face educație. Consiliul, prin semeția lui și forța aparte păstrată, trebuie să aibă valențe duse până la detaliu în orice proiect, altfel hotărârile duc la răzvrătiri, la luări de poziție, nefiindu-i străină asumarea plenară. Oamenii au o sensibilitate aparte și așteaptă proiecte inițiate de consilieri, în urma consultării maselor, nu proiecte, în totalitate semnate de primar și întocmite de doi-trei funcționari cu salarii mai mari ca ”vicele” sau chiar primarul. Toate proiectele sunt la fel, exact ca și contractele realizate la notar, schimbând doar datele personale! Păcat! Te uiți la ședințele cu pricina și vezi cum se votează, fără analiză, motivându-se că s-au discutat în comisii, și acolo au fost doar doi, cu un proces verbal aiurea. Se ridică mâna, se ridică indemnizația, timpul trece și ei muncesc cu drag! Ne-am săturat să auzim ”gruparea noastră nu votează!”. Ajunși acolo, trebuie să facă politica populației, a ridicării vieții pe plan social, cultural și economic a localității. Altfel, aleșii se vor grăbi în al patrulea an din mandat să ”scoată ochii” cu un asfalt ”din economii” și, cred ei, vor fi din nou votați! Unii, ca și parlamentarii, și-au făcut profesie din mandate, crezându-ne pe toți simplu: ”prostimea votează”! Oare va mai dura acest fenomen?

    Teodor Curpaș

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE