Lazăr Lădariu cu “Tranşeele ierbii” şi mereu în tranşeele vieţii

Filed under: Editorial |

Lazăr Lădariu vine pe astă lume în zi de sărbătoare, în 25 martie 1939, de Buna Vestire. Vine dintr-o familie de ţărani cu palmele bătătorite şi cu crăpături umplute cu pământul din Idicel-sat din judeţul Mureş. A învăţat începând cu şcoala din sat, din satul vecin şi liceul “Al. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş. Eu l-am cunoscut, fiind colegi de an şi de cameră în cei cinci ani de Filologie clujeană. Ajunge cadru universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu Mureş, lucrează la diverse ziare, iar de multă vreme conduce ziarul “Cuvântul liber” din centrul de judeţ. Şi, Doamne, cât de liber e cuvântul său, că-l ştie România şi nu numai. L-au ştiut cei din Parlament, timp de 8 ani când a fost deputat. Da! Deputat cu puternice intervenţii la tribuna înaltului forum.

A debutat încă în 1963, a publicat mult şi a editat peste 40 de volume, unul mai interesant ca altul (poezie, eseuri sau reportaje, antologii colective de poezie, unele trilingve, publicistică, fiind prezent şi în Dicţionarul bio-bibliografic al Bibliotecii Judeţene. A scris despre mari personalităţi din ţară, a fost membru în comisii importante în Parlament (1992-2000), delegat în diverse acţiuni ale ţării etc. Oricum, a primit, pe drept, o mulţime de premii literare, diplome (USR şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti), medalii (jubiliare, comemorative, “Omul anului”, “Cel mai apreciat jurnalist”, cetăţean de onoare etc). A câştigat o sumedenie de concursuri la nivel de ţară, obţinând trofee de invidiat: Diploma “Ambasador” şi titlul de “Cetăţean de Onoare al Culturii”

(2007), a activat la “Astra”, a primit “Cetăţean de onoare al Poeziei”, o serie de plachete şi medalioane etc.

Sunt în total 106 de astfel de “mici” atenţii oferite de cei în drept. Recent, mi-a “sărit în ochi” o copertă de excepţie realizată de Mariana Cristescu, ce ascunde 43 de poeme, o pagină de date biografice ale autorului, 3 pagini de titluri ale publicaţiilor lui Lazăr Lădariu (cu an de apariţie, titlu, editură, colaboratori) şi 14 pagini de referinţe critice semnate de oameni importanţi ca : Serescu Constantin, Gh. Perian, N. Băciuţ, Vasile Dan, Laurenţiu Ulici, Cristian Stamatoiu, Constantin Crişan, Gelu Dorian, Cornel Moraru, Ştefan Melancu, Traian T. Coşevoi, Mihai Sin, Marian Barbu, Mariana Cristescu, Mioara Kazak, Valentin Marica, Elena M. Câmpan, Răzvan Ducan, Iulian Boldea- toţi dovedind că aprecierile asupra scrierilor lui Lazăr Lădariu sunt atât de meritate! Eu ştiu că Lazăr Lădariu a oferit foarte mult cetăţenilor şi ţării, dar n-a cerut nimic, ci, din contră, a cunoscut ceea ce este specific azi în ţară: ură, invidie, dispreţ, duşmănie! Oare până când vor ţine toate astea? Când vom şti să-i apreciem pe cei valoroşi, în timpul vieţii?

Referitor la ultimul volum apărut, nu este o lirică plină de tensiune, ci mai degrabă viziuni de om liber ce se bucură de floarea ce-i luminează dimineţile, frumoase aduceri aminte, omul ocrotit de Dumnezeu cu un frumos cântec de Înviere etc.

“Aud un alt zbor,/un alt cântec/de Înviere.”

Spaţiul liric oferit de Lazăr Lădariu este al seniorului şi-l savurăm cu atâta plăcere. Poetul se dovedeşte un trăitor profund al evenimentelor petrecute de-a lungul anilor săi. Întâlnim în poemele sale multă naturaleţe, chiar atunci când prezintă elemente de existenţă a lumii – toate ducând la o promitere de veşnicie. Cum să nu-ţi placă : “Se topesc urmele,/ prin secunda dilatată,/ cu chip de porumbei,/ fantomele îngerilor/flutură mari drapele/ de ceaţă/”. Sau : “Aud razele lovindu-se-n văzduh/ şi văd îngeru-n curat veşmânt/ pe câmpul meu de luptă/ suferind, / sângerare asfinţită pe cruce.”

Aş putea spune că poetul, cu toată discreţia sa, se dă de gol şi-l vedem vulnerabil sufleteşte, descoperindu-se prin idei ca un om cu modestie ce nu poate să dispară.

Este Lădariu atât de conştient că a devenit cel mai conştient poet că oricând, oriunde, mereu, cuvântul său caută şi găseşte adevărul şi dreptatea pentru care a luptat viaţa întreagă. E de admirat acest om! Şi atunci când se foloseşte şi apelează la tonalităţi liturgice, rămânând el, omul cu credinţă, cu mult patos în tot ceea ce face. Poate scriu aşa despre Lădariu Lazăr, că-l cunosc atât de bine şi-aş pune legământ pentru toate activităţile sale. Ce suflet curat! Un om plin de demnitate şi curaj. A suferit mult, a biruit multe greutăţi! Poate şi pentru aceastea e valoros! Şi totuşi… rămâne solemn şi grav!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *