20 July 2018

Debut frumos: Florin Tamas cu biografia sufletului său!

Filed under: Editorial |

Am în faţă cartea “Lacrimile amintirilor şi întrebările Timpului” a domnului Florin Tamas, apărută în 2017 la Editura “Inspirescu”, carte oferită de autor cu ocazia frumosului debut scriitoricesc. Aş putea spune că în carte întâlnim un rai al cuvintelor, cărora le aduce un frăţesc omagiu, înţelegând cât de adevărată şi de plastică este trăirea prin credinţă în Dumnezeu. Se vede acest lucru când prezintă aspecte ale clipelor de bucurie, dar şi de amărăciune. În sensul apropierii de Dumnezeu, de cartea sfântă, Florin Tamas dă dovadă de un înalt nivel calitativ, ca un lider de excepţie, care scrie şi trăieşte liber, fără să se simtă împiedicat să spună şi să scrie ceea ce gândeşte. Cu această carte, Florin Tamas aparţine unei comunităţi, regiuni sau întregi naţiuni române, întrucât scrierea sa nu se desprinde de pământul mirific din care a răsărit, de frumuseţea şi acurateţea oamenilor ce-l înconjoară. Cartea lui Florin, deşi conţine un număr de 255 de pagini, este o bijuterie şi prin subiectele care tratează dărnicia naturii omeneşti, alături de adevăratele filozofii ce urmează viaţa întocmai unui râu cu afluenţi, cu localităţile situate de o parte şi alta a apelor. De copil, Florin n-a avut conştiinţa religioasă, abia la 12 ani începe să afle şi să pătrundă în definirea treptată a lumii nevăzute şi să pătrundă în problemele spirituale, cele ale credinţei. Religia creştină îl face mai apropiat, din ce în ce mai mult, de Iisus, îl face să înceapă un dialog cu Dumnezeu, lucru ce l-a dus să selecteze câteva idei, gânduri şi trăiri sufleteşti pe care ni le transmite în aceste multe şi reuşite pagini ale cărţii.Am în faţă cartea “Lacrimile amintirilor şi întrebările Timpului” a domnului Florin Tamas, apărută în 2017 la Editura “Inspirescu”, carte oferită de autor cu ocazia frumosului debut scriitoricesc. Aş putea spune că în carte întâlnim un rai al cuvintelor, cărora le aduce un frăţesc omagiu, înţelegând cât de adevărată şi de plastică este trăirea prin credinţă în Dumnezeu. Se vede acest lucru când prezintă aspecte ale clipelor de bucurie, dar şi de amărăciune. În sensul apropierii de Dumnezeu, de cartea sfântă, Florin Tamas dă dovadă de un înalt nivel calitativ, ca un lider de excepţie, care scrie şi trăieşte liber, fără să se simtă împiedicat să spună şi să scrie ceea ce gândeşte. Cu această carte, Florin Tamas aparţine unei comunităţi, regiuni sau întregi naţiuni române, întrucât scrierea sa nu se desprinde de pământul mirific din care a răsărit, de frumuseţea şi acurateţea oamenilor ce-l înconjoară. Cartea lui Florin, deşi conţine un număr de 255 de pagini, este o bijuterie şi prin subiectele care tratează dărnicia naturii omeneşti, alături de adevăratele filozofii ce urmează viaţa întocmai unui râu cu afluenţi, cu localităţile situate de o parte şi alta a apelor. De copil, Florin n-a avut conştiinţa religioasă, abia la 12 ani începe să afle şi să pătrundă în definirea treptată a lumii nevăzute şi să pătrundă în problemele spirituale, cele ale credinţei. Religia creştină îl face mai apropiat, din ce în ce mai mult, de Iisus, îl face să înceapă un dialog cu Dumnezeu, lucru ce l-a dus să selecteze câteva idei, gânduri şi trăiri sufleteşti pe care ni le transmite în aceste multe şi reuşite pagini ale cărţii. Aşa se explică întrebarea adresată lui de Mântuitorul la Judecata de Apoi :” Fiule, ce ai făcut cu lumina ce ţi-am dăruit-o?”. Prin răspunsul dat, autorul cărţii este convins că, o parte, cel puţin, din ceea ce a scris aici, va intra în sufletele cititorilor. Să ştii, Florine, că eseurile tale au darul de a pătrunde şi a rămâne în sufletul nostru, al cititorilor. Eu realizez emisiunile TV “Glasul bisericii”,  dar încă n-am întâlnit o carte atât de propice pentru a dezbate exact ce le lipseşte multora ce se consideră credincioşi. Aş îndrăzni s-o recomand tuturor, de la omul cu puţine clase, până la cei  instruiţi la înalte şcoli, chiar şi aleşilor noştri, fiind convins că, citind-o, vor deveni mai buni, mai trainici şi mai umani! Vor afla multe adevăruri despre fericire, despre iubire, durere, moarte şi chiar eternitate. Spui într-un loc “Inima caută Raiul, însă mintea o împiedică să îl găsească. Ea ştie că acolo trebuie să se oprească din bătăile sale, ştie că acolo trebuie să se odihnească în cele din urmă… Inima şi mintea se ceartă, lacrimile sunt ignorate, gândurile sunt transformate în dorinţe şi dor neîmplinit”. Florin întăreşte ceva ce ştim cu toţii, dar ne facem că nu ştim şi acceptăm să trăim într-o societate dominată de ură, invidie şi răutate, deşi Mântuitorul spune: ”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Aproapele lui Dumnezeu este Creaţia Sa. Oricum, Florin este convins că viaţa ar trebui să fie izvor de fericire şi de iubire. Acolo unde nu există nici fericire, nici iubire, viaţa devine o moarte şi o suferinţă neîntreruptă. Ştim că moartea face parte din viaţă. Ştim că iubim  sau suntem iubiţi atunci când pe obraji curg lacrimi, lacrimi care deseori sunt mai grăitoare decât cuvintele. Durerii, autorul îi consacră o atenţie mărită, fiind convins că este trist că oamenii se îmbolnăvesc, suferă accidente, li se distrug casele, iar copiii lor cunosc necazuri de tot felul. Este trist că nici Dumnezeu nu ne ajută întotdeauna, deşi este bun şi milostiv! Când dăm de necaz, o ştim cu toţii, ne rugăm lui Dumnezeu şi întâlnirea cu El ne va elibera de durere! Mai spune Florin că ne naştem goi, fără haine pe noi şi intrând în lume suntem curaţi, nu ştim nimic şi suntem plăcuţi lui Dumnezeu. Treptat ne îmbrăcăm în hainele istoriei, cu obiceiuri bune şi rele, cu prostie şi înţelepciune. Şi tot aşa … amintirile sunt alcătuite din timp şi clipe trecătoare, iar amintiri veşnice nu există! Ce capitole frumoase are această carte, vorbind despre suflet, conştiinţă, viaţă, timp, lumină, credinţă, ştiinţă, întuneric, judecată. Spune :”Sufletul nu este doar energia ce însufleţeşte trupul, ci şi ceea ce ne face fiinţe sensibile, capabile de a avea sentimente. Sufletul este umanitatea noastră”. M-a impresionat:”Cei mai mulţi oameni de ştiinţă nu sunt preoţi, iar cei mai mulţi preoţi nu sunt oameni de ştiinţă”. Mă întreb şi eu : ”Ce o fi fost în sufletul unui primitiv de acum sute de mii de ani? Dar oare Dumnezeu unde a fost atunci?” Cartea lui Florin ne îmbie  să încercăm să-l vedem pe Dumnezeu, chiar dacă nu ne dă semne şi dovezi concrete! Face aluzie şi la ateism, cei care cred că există şi fără El , fără ştiinţa Sa! Oricum, datele biografice ale lui Florin, tânăr născut în 1980, aici în Satu Mare, demonstrează iubire faţă de părinţi, demonstrează prin tot ceea ce face că este un om modest, a învăţat bine, a terminat filologia, predă la liceul din Livada şi scrie cu pasiune şi convingere despre ştiinţa teologiei fără a avea studii de specialitate. Eu cred că are ceva simţuri în plus faţă de semenii pe care-i prezintă în carte. Mai cred că această carte este tocmai o biografie reuşită a sufletului autorului , căruia îi place adevărul! Felicitări! Cartea are un mare preţ, deşi nu-i trecut costul ei!

Teodor Curpaş

One Response to Debut frumos: Florin Tamas cu biografia sufletului său!

  1. Va multumesc frumos pentru cuvintele dumneavoastra onorante, d-le Teodor Curpaș. Astept cu bucurie sa ne intalnim.
    Cu multa reverență, Autorul.

    Florin Tamas
    15 December 2017 at 00:08
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *