Nelu Naom despre Ioşka Vigu!

Filed under: Editorial |

Pentru început, celor care iubiţi cu adevărat fotbalul, celor care aţi trăit emoţii pentru echipa României, pentru Steaua, Dinamo, “U” Cluj, Olimpia, vă aduc aminte de un lot al “Stelei” de prin 1967: Portari: Suciu, Haidu, Eremia; Fundaşi: Sătmăreanu, Petescu, D. Nicolae, Chirn, Hălmăgeanu; Mijlocaşi: Negrea, D.Popescu, Vigu, Jenei; Atacanţi: Pantea, Constantin, Fl. Voinea, S. Avram, Raksi, Şoo, Micu, Creiniceanu, D. Savu, Manea. Antrenori, pe vremea aceea : Ilie Savu şi Ştefan Onisie. Unul din acest lot trăieşte în Satu Mare, deşi de origine este bihorean. Acest mare jucător a făcut parte din primii 11 ai naţionalei în multe, chiar multe meciuri internaţionale. Alături de Jenei, cel mai eficient a fost Vigu, omul care respiră, se bucură sau se întristează alături de dvs. pentru împlinirile şi neîmplinirile judeţului şi ţării. Acest om “mănâncă fotbalul pe pâine”, cum se spune despre cunoscători, dar să fi fost între primii 11 din ţară atâţia amar de ani! Şi iată, într-o zi de decembrie 2017, înainte de Crăciun, am avut plăcerea să stau la o cafea cu un jucător valoros al “Olimpiei”, om de cultură, serios, profesionist, pe care l-am adus, cu ani în urmă, antrenor la “Olimpia”, avându-l ca secund pe V. Knoblau. Doamne, ce cuplu minunat! Poate despre ei şi despre ce a însemnat “Olimpia” pentru judeţ şi ţară vom scrie cu altă ocazie. Desigur, despre “Olimpia” anilor 70-80, ani de glorie, de Divizia “A”, de finalistă în Cupa României (cu “U” Craiova). Vă amintesc câţiva jucători de valoare din  vremea aceea : Pusztai, Feher, Szabo, Haralambie, Matei, Mureşan, Filip, Bocşa, Keizer, Smarandache, Bigan, Naom, Bathori I şi II, Haţeganu, Helvei, Iancu, Pataki, Lukacs, Erdei, Pinter, Bereţki, Popa, Popescu, Marcu, Both etc. Le mulţumesc pentru dăruirea lor, pentru ataşamentul acestora faţă de miile de spectatori, faţă de conducerile întreprinderilor care i-au angajat! Îmi voi aduce aminte cu drag şi recunoştinţă de aceştia!Pentru început, celor care iubiţi cu adevărat fotbalul, celor care aţi trăit emoţii pentru echipa României, pentru Steaua, Dinamo, “U” Cluj, Olimpia, vă aduc aminte de un lot al “Stelei” de prin 1967: Portari: Suciu, Haidu, Eremia; Fundaşi: Sătmăreanu, Petescu, D. Nicolae, Chirn, Hălmăgeanu; Mijlocaşi: Negrea, D.Popescu, Vigu, Jenei; Atacanţi: Pantea, Constantin, Fl. Voinea, S. Avram, Raksi, Şoo, Micu, Creiniceanu, D. Savu, Manea. Antrenori, pe vremea aceea : Ilie Savu şi Ştefan Onisie. Unul din acest lot trăieşte în Satu Mare, deşi de origine este bihorean. Acest mare jucător a făcut parte din primii 11 ai naţionalei în multe, chiar multe meciuri internaţionale. Alături de Jenei, cel mai eficient a fost Vigu, omul care respiră, se bucură sau se întristează alături de dvs. pentru împlinirile şi neîmplinirile judeţului şi ţării. Acest om “mănâncă fotbalul pe pâine”, cum se spune despre cunoscători, dar să fi fost între primii 11 din ţară atâţia amar de ani! Şi iată, într-o zi de decembrie 2017, înainte de Crăciun, am avut plăcerea să stau la o cafea cu un jucător valoros al “Olimpiei”, om de cultură, serios, profesionist, pe care l-am adus, cu ani în urmă, antrenor la “Olimpia”, avându-l ca secund pe V. Knoblau. Doamne, ce cuplu minunat! Poate despre ei şi despre ce a însemnat “Olimpia” pentru judeţ şi ţară vom scrie cu altă ocazie. Desigur, despre “Olimpia” anilor 70-80, ani de glorie, de Divizia “A”, de finalistă în Cupa României (cu “U” Craiova). Vă amintesc câţiva jucători de valoare din  vremea aceea : Pusztai, Feher, Szabo, Haralambie, Matei, Mureşan, Filip, Bocşa, Keizer, Smarandache, Bigan, Naom, Bathori I şi II, Haţeganu, Helvei, Iancu, Pataki, Lukacs, Erdei, Pinter, Bereţki, Popa, Popescu, Marcu, Both etc. Le mulţumesc pentru dăruirea lor, pentru ataşamentul acestora faţă de miile de spectatori, faţă de conducerile întreprinderilor care i-au angajat! Îmi voi aduce aminte cu drag şi recunoştinţă de aceştia! Revin la omul fotbalist, care trăieşte printre noi şi nu-l bagă nimeni în seamă, deşi fotbalul sătmărean zace într-o amorţire de necrezut, de nerecunoscut. S-a încercat cu antrenori aduşi de aiurea, pe bani mulţi, cu jucători, zişi fotbalişti, care n-au vorbit, ca şi antrenorii, despre fotbal, ci de salarii, de prime, de bani mulţi, uitând că n-au valoare. Au apelat cei din conducere, la mare necaz, la foşti fotbalişti ai noştri, bine pregătiţi, dar când echipa era “pe chituci”. Aşa-i la noi, ca la nimeni. Îl avem aici pe Vigu, om care ştie să aşeze o echipă în teren, om care ştie să vorbească echipei şi jucătorilor în parte, care ştie ce înseamnă tactică de joc, care ştie… tot! Şi nu-i băgat în seama, iar de fotbal se ocupă oameni de care n-a auzit nimeni. De fapt, nici lor nu le vine să creadă! Acum se face totul pe bani. Păcat! Îmi spunea Nelu Naom despre Vigu lucruri pe care nu le-am cunoscut, cuvinte de laudă pentru tenacitatea lui, pentru puterea de luptă, pentru mândria că a reprezentat ţara, pentru colegul şi prietenul acelui lot valoros. Oricum, pentru mine, Vigu rămâne unul dintre cei mai prolifici oameni de fotbal pe care i-a cunoscut acest judeţ. Ar merita să scriu o cronică a anilor bogaţi în rezultatele naţionalei, în care Vigu a fost prezent, nu ca rezervă, ci titular! Şi ce titular! În ceea ce priveşte nu scriu aceste rânduri ca un critic sportiv, nici ca un analist, ci sub influenţa lui Naom, care şi-a exprimat respectul şi preţuirea pe care o nutreşte pentru Vigu. De ce? Pentru că Naom, ajuns la “Steaua”  în vara lui 1969, primul viitor coleg a fost Ioşka Vigu. Au fost colegi de cameră, cu el s-a antrenat, exersând ore întregi preluarea şi pasarea mingii, sub toate formele. El lucra cu ambele picioare şi l-a ambiţionat mult pe Nelu Naom. De fapt au fost colegi de departament, mijlocaşi (mult timp “Steaua” juca cu doi mijlocaşi -1-4-2-4). Îi era greu lui Naom fără Vigu, care avea o vorbă de multă încurajare, sfat oportun (chiar dacă era pe un ton mai răstit, impunător). Venea la dublaj, ba îţi prelua funcţia şi sarcina de joc. Era foarte harnic, inteligent, avea soluţii, era adevărat profesionist. În viaţa privată era extrem de riguros, cu program de odihnă, cu alimentaţie raţională, cu grupul de prieteni. Nu-l găseai la baruri sau “agape”. La Snagov, la pregătiri aveau prieten un student căruia îi procuram bilet la meciurile internaţionale. El le aducea dimineaţă o sticlă cu lapte. Vigu i-a dat pentru prima dată cărţi de citit, deşi Naom era obişnuit cu cititul. Ţine minte prima carte de la Vigu: “N-am dansat decât o vară” de Per Olof Ekstram, căsătorit cu o româncă. Vigu a jucat aproape toată cariera la “Steaua”, apoi în echipa olimpică a României, în naţională cu jocuri importante. A întâlnit oameni de fotbal de calibru european şi mondial, dobândind experienţă de excepţie. Naom se miră cum un astfel de om cu asemenea zestre nu este în fotbal, cum nu “trage” nimeni de el ca să transmită celor care au nevoie lucruri pe care nu le înveţi la şcoală şi pe care uneori le întâlneşti în cărţi. Cărţi pe care unii nu le citesc niciodată şi se mai ocupă chiar de educaţie, de fotbal! Păcat!  Şi uite, cam aşa au fost discuţiile cu fostul meu jucător şi bun antrenor, Nelu Naom, discuţii din care a reieşit un frumos portret al unui jucător de elită al ţării – Ioşka Vigu. Dacă aş conduce clubul, l-aş invita să fie primul om de utilitate pentru fotbalul sătmărean! Ar merita! Chiar ar merita!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *