„Miracolul providenţial” al Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, de la 24 Ianuarie 1859, va purta pentru totdeauna amprenta dublei alegeri, cu unanimitate de voturi, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Celebrele sale reforme şi legi au creat, în „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, premisele României moderne. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza este legată de: „…crearea primului Parlament unic al României şi a primului guvern unitar; adoptarea primei Constituţii româneşti; reforma electorală; secularizarea averilor mănăstireşti; reforma agrară; reforma învăţământului…”. Iată doar câteva schimbări legislative de referinţă din timpul domniei sale. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza „a fost iubit de popor” pentru că în celebrele sale reforme şi legi s-au regăsit nevoile de dreptate invocate de truditorii pământului. În fiecare an, la 24 ianuarie ne prindem câţiva români în „Hora Unirii”, în timp ce alţii preferă să stea acasă în faţa televizoarelor. Ne reamintim cu mare drag de această izbândă a moldovenilor şi muntenilor, iar unii poate „suferă în tăcere” din cauza dezbinărilor din zilele noastre. Versurile din primele două strofe, scrise de poetul Vasile Alecsandri, cuprinse în poezia „Hora Unirii” sunt îndemnuri valabile şi în zilele noastre: „Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română/ Să-nvârtim hora frăţiei/ Pe pământul României!/ Iarba rea din holde piară! / Piară duşmănia-n ţară! / Între noi să nu mai fie/ Decât flori şi omenie!”. „Piară duşmănia-n ţară…” pentru ca Omenia să renască pe târâmul patriotismului românesc. Prea mult ne-am înstrăinat unii de alţii, spre bucuria trădătorilor de ţară şi a profitorilor de aici şi de pretutindeni, dornici, probabil, de a pune stăpânire din nou pe bogăţiile acestei ţărişoare. Actuale sunt şi cuvintele istoricului Mihail Kogălniceanu: “De unde vine această pretenţie a străinilor, ca îndată la venirea lor să le dăm casele, mesele, cinstirile noastre ? De unde vine ? Din scârbosul obicei, ce am luat de o bucată de vreme, de a ne extazia înaintea orişicui vânturatic străin”. „Obiceiuri” de acest gen, menţionate de Kogălniceanu, sunt „practicate” şi în zilele noastre. Acestea au menirea de a crea dezbinare şi în mediul de afaceri românesc. Bucuria tuturor românilor ar renaşte pe deplin în momentul când unitatea în diversitate a politicienilor ar conduce ţara spre prosperitate în urma unor: investiţii eficiente, bazate pe diverse parteneriate; încurajarea mai accentuată a mediului de afaceri românesc şi amendarea sau promulgarea unor legi ancorate pe deplin în năzuinţele reale ale poporului. Astăzi se împlinesc 159 de ani de la Unirea Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859. În zilele noastre democratice sunt deosebit de actuale cuvintele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza: „Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase, care se aprind în calea omenirii; fără ei ne-am pierde în întuneric. Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp”. România are nevoie mai mult ca niciodată de o reafirmare a Unirii „stării politice” şi economice prin „reforme” relaxate şi eficiente în contextul european şi mondial.
Dumitru Ţimerman