19 June 2018

Teatrul de Nord din Satu Mare a fost inaugurat la cinci zile după izbucnirea revoluţiei maghiare din 1848

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Inaugurarea oficială a primului teatru construit în oraşul Satu Mare a avut loc în 20 martie 1848. Arhitectul acestei prime clădiri a fost Friedl Janos. Oraşul nu a avut o trupă constantă de teatru, clădirea fiind doar gazdă a trupelor care doreau să-şi prezinte spectacolele aici. În anul 1887, datorită sistematizării oraşului, teatrul a fost demolat cu promisiunea de a se construi un alt teatru.


În anul 1889, 18 mai, s-a pus piatra de temelie a actualei clădiri. Păstrându-se tradiţia, în pereţi au fost îngropate câteva obiecte: monede, o istorie a teatrului şi o listă cu numele demnitarilor oraşului din acea perioadă. Teatrul de Nord funcţionează într-o clădire construită în stil neoclasic, cu un etaj. Faţada, realizată în trei registre, din care partea centrală este decroşată în profil semicircular, cu un acoperiş cupolă; are la parter un pridvor susţinut de patru stâlpi. Ferestrele faţadei sunt boltite şi au un ancadrament terminat în partea superioară cu frontoane triunghiulare decorative. Sala de spectacole a fost construită să cuprindă 800(!) de locuri; este decorată în stucatură, cu motive specifice epocii. Arhitecţii au fost Voijta Adolf şi Szikszay, iar decoraţiile şi frescele interioare au fost executate de Spanraft şi Hirsch. Mişcarea teatrală sătmăreană are vechi şi remarcabile tradiţii. Primul spectacol de teatru a avut loc la 1790, fiind susţinut de către o trupă de teatru sub conducerea lui Moricz Győrgy.

Între 1814 -1816 sunt atestate treceri ale unor trupe de la Oradea şi Debrecen şi mai apoi, de la 1918, trupe ale lui Bernat Filep. Odată cu înfiinţarea “Societăţii pentru fond de teatru român” (1870) s-a produs o grupare a forţelor culturale româneşti, într-un front programatic şi s-a asigurat un cadru oficial pentru întemeierea unei instituţii teatrale româneşti. Un împătimit al acestei mişcări a fost, în Satu Mare, Alexandru Frenţiu. În casa acestuia are loc, în 1872, prima adunare generală a “Societăţii pentru teatru român din Transilvania”, fapt ce explică dorinţa românilor sătmăreni de a iniţia şi aici o mişcare teatrală. Cu ocazia acestei adunări, se organizează un program artistic teatral şi muzical, urmat de bal, iar înaintea deschiderii manifestărilor, în sala vechii primării, Iosif Vulcan susţine conferinţa “Schiţă din istoria teatrului”. Până în anul 1848, spectacolele teatrale s-au prezentat în clădirea hanului “La arborele verde” (pe actualul loc al “Casei albe”, din Piaţa Libertăţii), în casa Jenei construită în 1799, (pe amplasamentul actualului Tribunal judeţean) şi în Grădina Kotro (pe locul actualei Pieţe de alimente nr.1), unde s-a lansat şi celebra artistă din sec.XIX – Cornelia Prielle. În anul 1844, s-a construit o clădire care adăpostea cazinoul civil şi teatral.

(Era vechea primărie a oraşului din Piaţa Libertăţii). Manifestări de artă au fost susţinute şi în cadrul “Societăţii de lectură a elevilor sătmăreni”, înfiinţată în 1859. După 1 Decembrie 1918, mişcarea teatrală română sătmăreană se leagă de numele lui G. M. Zamfirescu, care, între anii 1922-1924, organizează spectacole teatrale cu trupe de tineri amatori din acest oraş. Printre piesele de teatru montate de G. M. Zamfirescu, la Satu Mare, se pot enumera “Patima roşie” de Mihail Sorbul, “Ariciul şi şobolanul” de Victor Eftimiu şi “Se face ziuă” de Zaharia Bârsan.  G. M. Zamfirescu a participat atât ca regizor cât şi ca actor în aceste piese. Totodată, el iniţiază o intensă campanie de presă, pentru înfiinţarea unei trupe profesioniste de teatru românesc. În anul 1932, Teatrul Naţional Bucureşti se află în turneu la Satu Mare sub conducerea lui Ion Marin Sadoveanu, prezentând reprezentaţii cu “Hamlet” de Shakespeare, rolul titular fiind interpretat de renumitul actor Aristide Demetriad, “luceafărul scenei româneşti”.

Imediat după al doilea război mondial, un grup de tineri români sătmăreni alcătuiesc o echipă de teatru de amatori, numită “Zorile”. Din 1945 până în septembrie 1946 această formaţie a prezentat mai ales spectacole de estradă. O iniţiativă valoroasă duce la apariţia, în octombrie 1947, a “Asociaţiei române pentru cultură şi artă, Satu Mare”, cu scopul de a milita pentru un teatru românesc profesionist, în cadrul asociaţiei. Cu aprobarea „Direcţiei generale a teatrelor” din Bucureşti (N.D. Cocea si AI. Kiriţescu) s-a realizat o colaborare fructuoasă cu Teatrul de Vest Oradea. După fiecare premieră la Oradea, colectivul Teatrului de Vest se deplasa la Satu Mare, prezentând şi aici fiecare premieră. Aceasta colaborare a durat până în 16 mai 1947, dată la care s-a constituit Asociaţia pentru cultură, teatru şi artă “Constantin Nottara” Satu Mare, asociaţie care urmărea să asigure fondurile pentru salariile actorilor şi funcţionarilor teatrului precum şi recrutarea de actori din Bucureşti şi angajarea lor la Satu Mare. După realizarea acestor obiective, la 6 decembrie 1947 se deschide stagiunea Teatrului “Constantin Nottara” Satu Mare cu piesa “Păianjenul” de A. de Herz, în prezenţa directorului general al teatrelor – Al. Kiriţescu. Teatrul „Constantin Nottara” a funcţionat astfel până în septembrie 1948, când a intrat în vigoare noul sistem de funcţionare a teatrelor.

Sursa: Teatrul de Nord

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *