21 May 2018

În amintirea lui Ioan Ţineghe, supranumit „Nuţucu’ secretarul”…

Filed under: Editorial |

Dispariţia de pe târâmul satului Lucăceni a distinsului om de aleasă omenie şi înţelepciune, Ioan Ţineghe, fost secretar al Primăriei comunei Berveni, ajuns la vârsta senectuţii, 86 de ani, a întristat familia şi pe foarte mulţi consăteni de bună credinţă. Ioan Ţineghe, supranumit în popor „ Nuţucu’ secretarul”, a făcut parte din generaţia de oameni foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional, care a ştiut să tălmăcească legile vremurilor în care a trăit, dar, mai mult de atât, a reuşit să ofere, cu o generozitate altruistă debordantă, cele mai eficiente soluţii tuturor acelora care au „bătut” la uşa sufletului său, în vreme de restrişte, de cumpănă sau de îndoială. Când un consătean avea o problemă, fie că era din Lucăceni sau din Berveni, acesta era îndrumat de vecini sau prieteni să meargă la „Nuţucu’ secretarul”. De fiecare dată, dumnealui oferea răspunsuri şi îndrumări pertinente, atât de necesare pentru rezolvarea “necazurilor” invocate de consăteni.

În vremea comuniştilor, „Nuţucu’ secretarul” a ştiut să gestioneze foarte multe situaţii de criză prin care au trecut unii consăteni. A ştiut să citească legile, cum se spune, “printre rânduri” , iar soluţiile sale au fost de fiecare dată în concordanţă cu dorinţele oamenilor, fără să se abată de la spaţiul legal. „Nuţucu’ secretarul” a ştiut să prevină şi să dezamorseze, cu mare tact profesional, posibile situaţii conflictuale din vremea regimului trecut, iar soluţiile sale s-au dovedit de fiecare dată extrem de benefice pentru anumite persoane, dar şi pentru comunitate. Maturitatea analizelor sale, pentru fiecare speţă în parte, a fost apreciată de către oamenii comunităţii, dar şi de personalităţile locale şi judeţene. Multe din soluţiile dumnealui au fost preluate şi de alţi secretari şi primari din comunele judeţului Satu Mare. În acest fel, de-a lungul anilor, „Nuţucu’ secretarul” şi-a câştigat respectul, încrederea şi credibilitatea în faţa locuitorilor din satele Lucăceni, Berveni şi Bervenii Noi. De fiecare dată, în timpul discuţiilor cu sătenii, care au mers la Primărie cu o problemă sau alta, a ştiut să vorbească pe “limba fiecăruia”, să asculte, apoi să le explice, cu multă răbdare şi implicare emoţională, cum pot fi rezolvate problemele sociale sau juridice. După “ieşirea sa la pensie” a fost solicitat de către reprezentanţii Consiliului Judeţean Satu Mare să mai rămână în funcţie o vreme până când postul de secretar va fi ocupat de o altă persoană. A fost pentru dumnealui o onoare, despre care a vorbit la vremea respectivă, în urmă cu vreo 20 de ani, de a dărui în continuare comunităţii soluţii optime pentru rezolvarea unor probleme.

În timpul liber, dar şi după ieşirea la pensie, „Nuţucu’ secretarul” s-a ocupat de pomicultură şi grădinărit. Îi plăcea să studieze pe această temă cărţi de specialitate, iar în repetate rânduri dăruia din experienţa dumnealui şi vecinilor, ba chiar îi ajuta la unele munci specifice grădinăritului. Îi plăcea să citească diferite cărţi, studia ziarele, urmărea ştirile şi emisiunile de televiziune, în calitatea sa de pensionar, motiv pentru care era extrem de bine informat şi dornic de a purta discuţii cu interlocutori avizaţi sau neavizaţi, care-i păşeau pragul casei. „Nuţucu’ secretarul” n-a murit ! El trăieşte în continuare în sanctuarul de aur al minţii consătenilor, al membrilor familiei şi nepoţilor, care nu-l vor uita niciodată. Dumnealui va rămâne peste vreme un model de trăire umană, de moralitate şi gândire analitică, deopotrivă pentru profesionişti, pentru oamenii de rând, pentru copii şi persoane vârstnice.

Bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul de excepţie în nemuritoarea Împărăţie a lui Dumnezeu… pentru că, nu-i aşa ? „Nuţucu’ secretarul” a plecat din această viaţă pământeană în vremea când au înflorit: caişii, cireşii, vişinii, merii şi…toporaşii. Iată, la înmormântarea dumnealui au venit parcă milioane şi miliarde de flori pământene, pentru a încorona sufletul său ales, cuprins de vraja măreţiei reînvierii naturii, pentru a trece cu seninătate printre porţile Raiului, deschise de Mântuitorul Iisus Hristos prin Învierea Sa din morţi.

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *