18 September 2018
Festivalul Berii Artizanale

ÎN OCHII ȚĂRII VINE PLOAIE!

Filed under: Editorial |

Trăim zile tot mai amărâte și românul se simte tot mai apăsat de greutăți, mai dezamăgit și mai umilit. Este necesară apariția unui doctor pentru țara bolnavă, un medic onest pe care-l căutăm toți, aproape 20 de milioane. El trebuie să cunoască bine ce ne-au lăsat moștenire, prin testament, înaintașii. Bine ar fi ca acest „medic onest” să fie la conducerea țării, numită Grădina Maicii Domnului, să nu existe doar felceri oculți!

Febra României crește și norii de ploaie o acoperă când aleșii vor România drept o rudă săracă a străinilor ce se vor stăpâni la noi acasă. Este febra unei națiuni mințite în speranțele ei de după 89 – care s-au dovedit deșarte. Românul a fost și rămâne unul răbdător, cu mult bun simț, care după 29 de ani îi așteaptă pe acei „conducători”, convins că-i nevoie de inși care să legitimeze o Românie cu o economie, o cultură, o țară a unui neam cu statură morală, demnă de o înaltă prețuire și recunoaștere europeană și mondială. Cei din fruntea țării, își spune cel care zilnic își plătește dările, să fie, înainte de toate, buni români, mari patrioți, naționaliști luminați, profesioniști, valori, animați de mândria de a fi români. Poporul acesta sărăcit poartă cu adevărat țara și drapelul în suflet și în minte, cu mândrie pe care unii, din păcate, o transformă în „vină”. Vina de a-ți iubi țara și neamul!

O țară în care valori ca Eminescu, Iorga, Hașdeu, Cantemir, Blaga, Brâncuși sunt desconsiderate de niște gângănii, de niște negustori infatuați ai clipei. O țară în care problemele zilnice nu sunt și ale lor, ale conducătorilor, care zi de zi, ceas de ceas, se ceartă în văzul lumii pentru „ciolan”, se jignesc reciproc, se pârăsc întocmai unor școlari începători. Ce ne interesează pe noi unde, când și cu cine s-au întâlnit și ce și-au spus. Asta înseamnă să-ți disprețuiești nația, neamul și patria. Și ce probleme importante sunt de rezolvat în această Românie! Și ei se întrec în scenarii de-a dreptul caraghioase de culise, trag sfori și în locul unor proiecte de succes, cu realizări palpabile, așteptate de neamul românesc, ei născocesc tot felul de aiureli! Mult zgomot pentru nimic! Praful se alege de toate! Au fost date de pământ industria (acum fier vechi), educația și sănătatea! Cam totul! După noi – potopul! S-a îngroșat tagma profitorilor în toate domeniile vieții românești. Până și codrii României arată ca după un război! Cei „mari” nu mai cunosc fântâna din care au băut apă, înainte de multele promisiuni făcute, pentru a-i amăgi și ameți „pe românii creduli”. Românii de azi se uită unii la alții ca la niște străini, a dispărut sentimentul solidarității sociale și naționale, se dușmănesc ca partidele din care fac parte, dorind, uneori, nu doar moartea caprei vecinului, ci chiar a vecinului ca să le rămână lor capra. Parcă ne-a pedepsit Domnul cu astfel de aleși! Românii își doresc conducători, cel puțin ca și cei care au făcut actul Unirii la 1 Decembrie 1918, conducători care-și doresc o țară mândră, respectată în lume, demnă! Ei, conducătorii, trebuie să fie cei care, de acolo pe unde sunt puși, să vegheze ca nu cumva, peste un timp, „harta limbii române să ajungă mai mică decât cea a României!”. Limba dă trăinicie, dă continuitate, dă veșnicie neamului! Ei, cei de sus, trebuie să apere tradițiile românești, care fac parte din trecutul neamului, din vâna durabilității acestui popor atât de încercat în zbuciumata lui istorie.

Azi sunt puține cele ce ne unesc și multe sunt cele ce ne despart, dar există un mare hotar al speranței că, un popor vechi, primul născut creștin în Europa, în credința lui mare, este convins că va veni și acea zi așteptată a României. Aceasta sub semnele dorite: verticalitate, cinste, ordine, iubire de neam, care să lumineze un drum spre ziua de mâine! Zi meritată de acest neam românesc, răbdător, inteligent, darnic, harnic, tolerant și, poate, cel mai ospitalier de pe acest glob!

Merităm din plin raza de speranță, mai ales pentru tot ce a fost, pentru cât am suferit prin vreme, ca neam creștin – merităm o luminare a orizontului unei Românii atât de frumoase și bogate, pentru că noi venim și trecem, pământul și țara rămân!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *