“Nu sunt cuvinte suficient de puternice care să descrie imensitatea dorului pe care îl simt pentru tata”
Unul dintre cei mai apreciați artiști sătmăreni din ultima vreme este Aldo Blaga. Asta cu toate că a trecut prin o serie de momente grele din viața sa. Artistul a avut amabilitatea de a acorda un interviu Gazetei de Nord Vest pe care-l prezentăm în cele ce urmează.
Aldo Blaga este un artist sătmărean apreciat în toată țara. Zi de zi cântă, respiră prin muzică și asta îl împlinește sută la sută.
Viața mea în perioada asta se împarte între util (a fi acasa cât mai mult și a-mi ajuta bunica și mama pentru că am rămas singurul barbat în casă) și plăcut (a fi plecat pe drumuri la diverse concerte, evenimente și de a face lumea să danseze, cânte, simtă bine alături de mine). Ca și proiect, având în vedere că este Centenarul Românesc, pregătesc ceva special, împreună cu TzikaSaxOrchestra dar mai multe detalii în săptămânile ce urmeaz .
Crezi că ești suficient de apreciat, în Satu Mare, În România?
Problema cu apreciatul în țara asta e una tare complicată dar ține de noi, ca și indivizi, să ne simțim în primul rând bine și mândri de ce facem iar mai apoi, cine dorește să te sprijine sau să fie mândru de ceea ce faci, are toată libertatea de a o face. Sătmarul nu e cu nimic mai prejos de Cluj, unde mă simt ca și acasă, sau Arad, Baia Mare, Brașov, București, Constanța – și asta e lucru mare! Imi iubesc orașul, țara și oamenii frumoși în preajma cărora mă aflu de cele mai multe ori și cărora le multumesc cu acest prilej .
Fără doar și poate ,locul tău este printre cei mai buni cântăteți ai României. De ce nu esti acolo, sus? Ce se intamplă mai exact în aceasta industrie?
Ca în orice alt domeniu, cu cât îți dorești mai tare să ajungi undeva „sus”, trebuie să faci anumite sacrificii…fie ele de imagine, de statut social, economice, etc. Eu nu îmi doresc așa mult să fiu o vedetă ca toate celelalte, cât îmi doresc să fiu lăsat să-mi fac meseria, să răspund chemării mele de muzician, așa cum simt, cum vreau, cum cred eu că e cel mai potrivit pentru mine. Dacă voi ajunge vreodata așa de faimos încât să nu-mi mai cunosc vechii prieteni, sau să uit de unde am plecat, voi considera că am eșuat în primul rând ca om, apoi ca și artist.
Cum este viața fără tatal tau? Esti pozitiv si zâmbitor … O faci pentru mama ta? Când esti tu cu tine, cât de dor iți este de el?
Enorm. Nu sunt cuvinte suficient de puternice care să descrie imensitatea dorului pe care îl simt pentru tata, dar e cu mine, cu noi, peste tot în casă. Orice lucru, cât de mic sau mare, ne amintește de el și prin asta, n-a plecat, de fapt. Noroc că am multe filmari cu el, inregistrări…iar de zâmbit și rămas pozitiv, am rămas pentru că așa mi-e firea. În orice sfârsit e un nou început și viața trebuie să meargă înainte, orice ar fi, dar să nu uităm niciodată lecțiile pe care aceasta ni le-a servit de-alungul timpului.
Îl visezi des?
Foarte des nu, însa îl aud mai ales la Satu Mare când sunt, mai tot timpul prin casă. E straniu sentimentul dar dacă exista fantome, mi-ar plăcea să cred că suntem bantuiți de el. E o binecuvantare să fii bântuit de un om așa frumos cum era el. Acum nu mai e doar un om frumos ci și un înger păzitor, călăuzitor și critic de acolo de sus.
Dacă ai vreun regret, ce nu ai apucat sa faci împreună cu el, dacă regreți că nu ai apucat sa-i spui ceva?
Regret faptul că n-a apucat să vadă ce concert am organizat alături de Luiza Fatyol la teatru, pentru el. Chiar dacă a fost în memoria lui făcut, e un proiect pe care el îl visa de când m-am apucat de cântat…acesta e singurul meu regret pentru că altfel, cu câteva zeci de minute înainte să își dea ultima suflare, i-am spus ca îl iubesc.
Cât de strânsă este legatura cu mama ta?
Ca întotdeauna. Nimic nu a schimbat și nu va putea schimba legatura cu mama pentru că noi am fost, suntem și vom fi mereu prieteni și colaboratori, nu doar relația tipică mamă-fiu. Faptul că tata nu mai e n-a schimbat cu nimic relația mea cu ea, doar a adaugat faptul că acum trebuie să ne plângem dorul unul altuia .
În țară ai colaborat cu diferiți artiști, cu cine ți-ar plăcea să cânți de afară?
Cu oricine îmi place să cânt atâta vreme cât își face treaba cu pasiune, dedicație, dăruire și profesionalism. Nu am pretenții să cânt cu cineva anume așa cum nici în țară nu am ținut vreodată să am colaborari cu vreun nume mare. Faptul că, de exemplu, am ajuns să cânt cu Horia Brenciu, e pură șansă și noroc, el descoperindu-mă pe youtube. Niciodată nu mi-a plăcut să mă bag în seamă gratuit, dacă am avut ceva de spus, am facut-o prin cântec sau prin alt mod care să lase la latitudinea privitorului/spectatorului decizia de a-mi da o sansă sau nu.
De mic copil ti-ai dorit sa cânți sau visai la altceva?
Visam trenuri, avioane, mașini dar toate pe fond muzical. Deci, da, cred că în adâncul sufletului meu, mereu mi-am dorit să fiu înconjurat cât mai mult de muzică. Mai apoi am aflat că pot face și eu parte din lumea asta fantastică…că pot crea, că pot reda, că pot transmite prin muzica, cele mai frumoase stări.
Despre Satu Mare…de bune sau de rele?
Îmi place că s-a modificat la Burdea sensul giratoriu. Îmi place că oamenii au învățat să se învârtă în sensurile giratorii, fără să le mai strice. Îmi place că vom avea un mall mare, poate cel mai mare din această parte de țară. Îmi place că Hotel Dacia va fi reabilitat…și că s-au reabilitat multe aspecte în oraș…sunt foarte multe alte lucruri care nu-mi plac, dar faptul că văd schimbări în bine, îmi dă speranța că se vor rezolva și acestea, în timp. Cu speranța înainte, de Satu Mare, numai de bine.
Ce melodie îți place cel mai mult,ce melodia va ramane peste timp preferta ta?
Sunt foarte multe melodii preferate dar în încheiere vă las cu un pasaj dintr-una ce n-are nevoie de nici o prezentare sau reclamă :
„Vreau să simt căldura ta, când noaptea va veni…
Doar stelele să știe, c-ai sosit…
Părul tău va fi iar ud de roua-n zor de zi, da..
Și aș vrea să pot să-ți spun, bine-ai venit…
Însă ochii tăi, se vor pierde în noapte,
Lăsându-mă pe mine-n urma lor…
Știu că ochii tăi, vor fi două șoapte,
Și mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei.”
Și pentru că-i plăcea foarte mult lui tata, i-o dedic lui, în primul rând, iar mai apoi ție, Raluca și tuturor cititorilor. Vă îmbrațisez cu drag.
