Pălinca de Turţ sau simplu Turţ are o vechime de peste 500 de ani, prima dată când se fac menţiuni despre prepararea ţuicii fiind în 1570, data fiind şi prima care atestă producerea acestei licori pe teritoriul locuit de români.
Turţul este o băutură alcoolică specifică zonei din jurul localităţii Turţ. Băutura este un rachiu specific denumit şi pălincă sau palincă din fructe, cel mai adesea din prune. Această băutură este obţinută prin dublă distilare. Reţeta prevede ca băutura să fie depozitată în butoaie de dud (pomniţar) pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. Este o băutură alcoolică cu o tărie de peste 50% vol. alcool, având o aromă specifică dată de fructele din care este făcută. Cel mai frecvent este obținută din prune din soiul local Peneghei și din soiul Bistrițean, după o metodă specifică locului.
Dacă sunt respectate toate regulile de producere a țuicii de Turț, se obține o pălincă „blândă”, care nu arde în gât și care nu are un miros neplăcut. Gustul produsului finit este unul plăcut, cu aroma specifică a fructului din care provine. La finalul întregului procedeu, țuica de Turț este depozitată în butoaie de stejar până se învechește cel puțin un an, după care fie rămâne în butoaie pentru o perioadă mai îndelungată, fie este mutată în sticle pentru consum sau pentru comercializare.
O scurtă istorie a pălincii
Prune, mere, pere, cireşe, dude, gutui, vişine sau afine – acestea sunt doar câteva dintre fructele din care se poate realiza pălinca. Cazanele de cupru în care este preparată ţuica îi dau o savoare unică, nemaiîntâlnită, iar o pălincă bună se cunoaşte după aroma fructelor care se simte în ea.
Dincolo de ingrediente, mai contează şi butoaiele în care fructele sunt lăsate să fermenteze. Pălincarii spun că cele mai bune sunt butoaiele de stejar, uşor arse, care împrumută arome extrem de subtile pălincii. Iar pentru învechire, ei spun că pălinca trebuie lăsată să se învechească măcar cinci ani în butoaie din lemn de dud. Atunci când ajunge la o vechime potrivită, pălinca împrumută de la butoiul de dud o culoare gălbuie.
De asemenea, pălinca bună şi curată formează mărgele care durează atunci când este turnată în pahare. Însă cel mai important ingredient al unei pălinci bune, spun ardelenii, este inima bună cu care pălincarii o dăruiesc celor care vor să guste. În istorie, pălinca a apărut în Evul Mediu timpuriu şi nu a fost inventată de ardeleni, ci de arabi. Ei nu o consumau ca băutură, deoarece Coranul interzice consumul de alcool, dar o foloseau pentru frecţie. După anul 1000, meşteşugul a ajuns şi în Ardeal.
În satele din Ardeal, în special în judeţele Sălaj, Maramureş, Bihor sau Satu Mare, invitaţii sunt aşteptaţi cu pălincă în loc de cafea, ce poate fi asortată cu slănină, ceapă, brânză şi o pâine de casă. Pălinca are şi o serie de beneficii pentru organism: ajută la digestie, este un “pansament pentru stomac”, iar un păhărel din această licoare estompează durerile de dinţi.
Potrivit statisticilor, pălinca reprezintă 40 % din consumul de băuturi alcoolice din România. Şi nici nu e de mirare, dacă ne gândim că românii, în special ţăranii ardeleni, beau câte un păhărel de pălincă aproape la fiecare masă de prânz. De asemenea, nu există nuntă, botez, aniversare, înmormântare sau alt eveniment important la care să nu fie servită această băutură.
Nicolae Ghişan
