19 December 2018
Festivalul Berii Artizanale

Biserica din Cuţa – la ceas de sărbătoare!

Filed under: Cultura,Locale |

Duminica lui 4 noiembrie 2018 a însemnat pentru biserica ortodoxă din Cuţa un mare şi puternic izvor de adăpat întregul suflet al locuitorilor, al fiilor satului şi al celor care au venit ca invitaţi sau, pur şi simplu, să-l audă pe preotul paroh de acolo, Gabriel Chereji. Desigur, nu m-am putut răbda şi am realizat, cu părintele Gabriel, un interviu interesant, din care am aflat, de fapt, ce se va întâmpla la Cuţa. Era ora 9:30 când l-am invitat pe părintele Gabriel la microfon şi în faţa camerei de luat vederi.

Deşi are o voce puternică şi cultivată, exact ca a unui cântăreţ de operă, am simţit o emoţie care mi s-a transmis şi mie, dar ne-am descurcat. Dovadă este prezentul material şi emisiunea televizată la NVTV, la “Glasul Bisericii” de duminică, 11.11, ora 17:00, reluată luni, ora 14:00 şi miercuri, ora 11:00. Vă invit s-o urmăriţi “că nu ştiţi ce pierdeţi!”. Stimaţi cititori, este bine să ştiţi, mai ales conducătorii judeţului, că satul Cuţa este în judeţul nostru şi aparţine comunei Socond, cu un primar cu vechi state de funcţiuni.

 Locuitorii din Cuţa, 150 de credincioşi ortodocşi şi alţii 200 ( fii ai satului şi invitaţi) au demonstrat că sunt o forţă! Da! O forţă! Preotul Gabriel a slujit ca diacon la o biserică din Paris, dar… există acest “dar”, s-a întors acasă, exact în satul său şi de aproape şapte luni slujeşte cu credinţă la Cuţa. I-a fost dor de pământul ţării, locurile natale, de mirosul acestui pământ care a hrănit mii de ani pe cei care l-au cultivat. A venit cu gânduri de admirat, iar acestea se transformă zi de zi în realitate. În Cuţa nu s-a sărbătorit hramul bisericii nicicând, iar părintele Gabriel a organizat, cu Consiliul parohial şi cu oamenii ataşaţi bisericii, o sărbătoare a hramului “Sf. Arh. Mihail şi Gavril” cum rar se poate realiza. În primul rând, biserica a fost împodobită şi a avut ţinută de sărbătoare, la fel ca ţinuta vestimentară a celor peste 300 de credincioşi, mai ales a copiilor care au avut loc în primul rând. Nu numai ţinuta vestimentară a ieşit în evidenţă, dar şi atitudinea sufletească a tuturor celor din sfânta biserică.

Mă refer la soborul de preoţi, părintele stareţ de la Mănăstirea “Portăriţa”, părintele de la Socond (Dionisie Cosma), părintele de la Soconzel (Pop Cornel), ajutaţi de un frumos şi reuşit grup vocal – tineri de la Episcopia noastră, care au dat o notă meritată, acordată de marea masă a credincioşilor şi a noastră! S-ar părea că nu a fost nimic deosebit, dar… cu sinceritate spun, că a fost cu totul altceva faţă de ceea ce ne-am obişnuit la astfel de sărbători, începând cu grupul vocal, cu intervenţiile preoţilor pe parcursul slujbei, cu vocile (la unison) ale preoţilor şi grupului vocal, rugăciunea “Tatăl nostru” spusă impecabil de două fetiţe cu voci cristaline, lipsa plimbărilor aiurea în timpul slujbei, atenţia credincioşilor şi participarea afectivă la realizarea ei!

M-a impresionat faptul că după Predică, o adevărată lecţie de credinţă, ţinută de părintele stareţ, preotul paroh Gabriel a cântat o priceasnă care “a stors” multe lacrimi, prin conţinutul ei, dar şi prin vocea-i superbă, care atrage oamenii la biserică, nu-i împrăştie! Sigur, cuvintele de mulţumire, la ceas de sărbătoare, s-au transformat în diplome oferite de părintele Gabriel celor care în ultimele şase luni au ajutat ridicarea bisericii pe un podium de valoare, începând cu primarul Ioan Crasnai, prezent la sărbătoare, Consiliului parohial, oamenilor care au ajutat material ( dezinteresaţi) biserica, muncitorilor care au lucrat efectiv, corului din biserică, echipei de dansuri, copiilor talentaţi, însumând 34 de diplome de mulţumire, de excelenţă pe care destinatarii le-au primit cu atâta bucurie. De fapt, au fost înmânate tot cu bucurie de părintele lor Gabriel.


În interviul cu preotul Gabriel, am urmărit ce planuri are în viitorul apropiat şi m-a surprins curajul, energia şi optimismul acestuia! Este în lucru noul iconostas cu icoanele cumpărate de credincioşi, făcându-i buni părtaşi la tot ce se întâmplă la biserica din Cuţa. Preotul speră din tot sufletul să ajungă, împreună cu credincioşii, la nivelul înaltei înţelegeri pentru prosperarea bisericii neamului. Încercările lui nu sunt zadarnice şi militează pentru idei nobile de bunăstare, de dreptate şi adevăr, pentru sufletul românilor ardeleni. Acest preot este, ca mulţi alţii, credincios unităţii neamului şi veşniciei ţării, cu nădejde în dăinuirea şi în viitorul poporului român. Părintele Gabriel aşază în prim-plan viaţa care învinge şi îşi închipuie un scenariu optimist. Poate de aceea e mulţumit cu ceea ce i-a dat Dumnezeu şi se simte la Cuţa “cel mai fericit om din lume!”. Aşa să fie! Am avut îndrăzneala de a-l întreba pe părintele Gabriel ce înseamnă preoteasa în viaţa sa? Mi-a plăcut răspunsul. Seamănă cu răspunsul dat într-o emisiune televizată de părintele protopop Crainic: Înseamnă aproape totul! În problemele importante este primul consultant şi este de un ajutor pentru care nu poţi găsi cuvinte de mulţumire şi recunoştinţă! Mă gândesc, după ce au schimbat câteva păreri cu invitaţii - preoţii de la Cuţa : Nu ştiu cât de propice este mediul în care faci educaţie propriilor copii, ca preot? Nu ştiu care este soarta unei preotese, profesoară de engleză la Soconzel, în plin examen de doctorat în ştiinţă? Ea este hărăzită să rămână acolo, atâta timp cât soţul va fi preot la Soconzel. Sunt probleme la care Sf. Sinod trebuie să dea, să găsească rezolvări!


Oricum, am plecat de la Cuţa cu sufletul împăcat că am cunoscut preoţi minunaţi, credincioşi minunaţi, oameni ai locului cu inimă de luptători pentru idealul naţional, pentru unitatea de neam şi ţară. Apropierea părintelui Gabriel de pământul natal am comparat-o cu spusele lui Grigore Vieru: “Dacă visul unora a fost şi este să ajungă în Cosmos, eu o viaţă întreagă am visat să trec Prutul”. Din păcate, Vieru a plecat să se întâlnească, la sfat de seară, cu Eminescu şi prietenii, prea devreme duşi şi ei. Toţi românii plâng moartea poetului, care, în marea lui modestie, se considera doar “lacrima lui Eminescu”! Spunea părintele Gabriel că preoţia nu-i meserie, e o slujire, o dăruire, un curaj de corectitudine şi expresie vie a integralităţii spiritului românesc. Este conştient că trebuie să facă totul pentru credincioşii săi! Poate de aceea este grăitoare modestia sa, alegându-şi bogăţia spirituală chiar cu CD-ul, realizat cu cele 10 pricesne atât de reuşite. Pentru realizare a fost necesară binecuvântarea superiorilor.

Cum să n-o primească pentru aşa ceva? P.S. Iustin a binecuvântat şi apariţiile editoriale ale preoţilor noştri şi-i mulţumim! Că doar profesiunea lui de credinţă este de a-şi servi neamul românesc, la a cărui înnobilare spirituală contribuie din plin – prin tot ceea ce face pentru creşterea prestigiului Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului! Tot ce s-a întâmplat la biserica din Cuţa dă glas sentimentelor şi simţămintelor ortodoxe şi suntem mândri de astfel de manifestări, demne de anul Centenarului Marii Uniri! Felicitări părinte Gabriel şi mulţumiri pentru tot ce face pentru noi, românii! Îţi mulţumim că te-ai întors! Dorim să ne trăieşti mulţi ani, cu deplină seninătate, care să-ţi dea putere de muncă întru apărarea şi prosperitatea neamului, pentru prestigiul bisericii neamului, în care poporul mai are încă încredere!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *