15 November 2018
Festivalul Berii Artizanale

Colegiul “Mihai Eminescu”, în mare sărbătoare

Filed under: Locale,Top News |

 

Poate aşa a fost dat, ca sărbătoarea Colegiului Naţional “M. Eminescu” să coincidă cu Sărbătoarea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. De dimineaţă s-a desfăşurat ceremonialul de arborare a drapelului României, în curtea liceului, ceremonie cu sfinţire, cu imn şi armată – în faţa invitaţilor, a profesorilor şi elevilor. A avut loc slujba de cinstire a memoriei înaintaşilor, oficiată de preotul Cristian Boloş, urmată de festivitatea de dezvelire a plăcii comemorative: 50 de ani de la apariţia revistei “Luceafărul”.

Un lucru minunat, apreciat de toată lumea. În sala festivă a liceului s-a vorbit despre revistă, fiind elogiaţi înaintaşii, cei care s-au “sacrificat” pentru editarea numerelor revistei an de an, dascăli care azi nu mai sunt, iar cei în viaţă au primit felicitări. Au fost evidenţiaţi cei care au făcut parte din colegiul de redacţie de-a lungul anilor, semnatari din paginile revistei, elevi care au scris, fiind o revistă cu caracter “mozaic”. A urmat lansarea cărţii cu numărul 15 din “Caietele eminescienilor sătmăreni”, cu titlul “Directorii Liceului Mihai Eminescu – Colegiul Naţional Mihai Eminescu” (1919-2018).

Editura “Citadela” s-a dovedit a fi lăudabilă, iar editorul Aurel Pop merită felicitări pentru implicarea totală în realizarea caietelor. În carte sunt evocaţi directorii şi directorii adjuncţi care s-au perindat de-a lungul anilor la conducerea acestui lăcaş de cultură. Au fost amintiţi în discuţii dr. Lohan Vasile, Seleş Eugen, Sălăjeanu Vasile, Cosma Gheorghe, Mecea Petru, Beltechi Ioan, Mateian Nicolae, Miclăuş Gheorghe, Boţ Ioan, Maiorescu Dan, Pop Ioan şi… cel de azi, Rotaru Liviu.

Interesant că această carte are autor, ca la toate celelalte, pe profesorul de matematică dr. Ovidiu T. Pop, dar acum însoţit de doi elevi de-ai săi, Ioana Bura şi David Fechete. Acest lucru a fost sesizat şi apreciat de directoarea Colegiului Naţional “Samuil Vulcan” din Beiuş, care a condus delegaţia prezentă la Satu Mare. Tot ce s-a vorbit în acel plen al multor oameni de elită ai Sătmarului, sunt dascăli amintiţi, nepedepsiţi cu prăbuşirea. Sigur, o parte dintre cei prezenţi, la primirea volumului au rostit mici discursuri aplaudate de sală. Amintesc pe Rozalia Cosma, Dan Maiorescu, Viorel Solschi, Nicolae Mateian, Pop Ioan. Mulţi dintre ei sunt cu mari merite în amenajarea clădirilor ce aparţin liceului. Aici, în amfiteatru, s-au inaugurat rostiri lirice prin cuvântul “eu”, cu delimitare calmă, dar sigură, cu mândrie de a fi fost elev la acest liceu, apoi dascăl. Şi nu orice dascăl! Aceşti oameni şi elevii lor, generaţii după generaţii, sunt şi rămân îndrăgostiţi incorigibil de verbul limbii române. A spus-o atât de frumos în cuvântul său dna. prof. Nicoleta Cherecheş, directoarea adjunctă. Câtă mândrie există în această femeie faţă de tot ce înseamnă Colegiul “M. Eminescu” de la înfiinţare şi până la viitorul frumos ce i-l prevede! Tot ce s-a întâmplat la “M. Eminescu” s-a dovedit a fi ceva statornic în credinţă, pentru că doar aşa a putut dăinui în credinţă ani şi ani. Ce s-a întâmplat aici, putem numi liniştiţi drept cântec pentru veşnicia zilei, o distincţie intelectuală rară ce poate trece prin viaţă cu folos enorm pentru cultură. S-a văzut aici, că în Satu Mare există sete de cultură, fiind prezenţi preoţi, ingineri, arhitecţi, amintind şi pe procurorul general de la Curtea de Apel Oradea, dl. Rusu Ioan, om iubitor de cultură, prezent la mai toate actele de cultură. Au fost prezenţi oameni de valoare, ataşaţi luptei pentru adevăr şi dreptate, pentru limba română şi cu frica ce există “ca nu cumva harta limbii române să devină mai mică decât cea a ţării”. Şi tare frică îmi este de aşa ceva! Vorbim, dar… realitatea o vezi pe stradă, o auzi în instituţii, în pieţe, în şcoli, între tineri şi mai ales cei care au trecut o jumătate de secol!


Liceul despre care vorbim a reuşit cele mai multe performanţe pe care le putea realiza o unitate de învăţământ, având în vedere că tot ce s-a învăţat, s-a cugetat, s-a revărsat în toate trăirile ce-au existat aici prin înţelepciune, maturitate şi curaj. Aici s-a trăit totul la maxim, reuşindu-se cele mai mari performanţe şcolare.


Directorii amintiţi în carte au fost şi rămân pentru comunitate un exemplu greu de urmat, personalităţi marcante, demne, verticale, ce n-au ezitat niciodată să lupte pentru adevăr, pentru semenii lor, pentru un naţionalism modern şi luminat. S-au făcut demersuri ce au presupus eforturi în echipă puternică, cu talente sensibile şi inteligente, conduse de directorii despre care Ovidiu T. Pop vorbeşte în carte atât de frumos.


A fost o zi plină de activităţi pe care nu le poţi întâlni la alte şcoli. Atât revista “Luceafărul” cât şi cartea şi placa comemorativă vor dăinui sub faldurile drapelului tricolor de pe catargul din curtea şcolii. Domnule director Rotaru, meriţi felicitări, la fel colectivul de la acest colegiu minunat!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *