19 December 2018
Festivalul Berii Artizanale

Dr. Mircea Augustin, personalitate marcantă a Ardudului – participant la Marea Unire de la 1918 şi deputat în primul Parlament al României Mari

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de când Ardudul face parte din România Mare şi drumul până unde suntem astăzi a fost un drum anevoios şi străbătut de multe ori de către cei care au fost lideri ai acestei comunităţi un drum cu crucea în spate. În viaţa fiecărei naţiuni ca şi în viaţa fiecărei comunităţi apar lideri providenţiali care îşi înţeleg menirea şi care sunt gata să plătească preţul pentru această misiune. Ei sunt cei care croiesc şi schimbă destine pentru aceste comunităţi. Un astfel de om a fost dr. Augustin Mircea. Considerăm că este de datoria noastră ca în anul Centenarului să aducem la lumină viaţa şi personalitatea acestui om care a avut un rol providenţial pentru Ardud și care a iubit Ardudul.

Lucrul acesta a fost dovedit prin tot ceea ce a făcut el pentru Ardud, începând cu zidirea primei biserici şi şcoli românești, pietruirea şoselei care a străbătut localitatea, înfiinţarea pieţei săptămânale, plantarea pomilor din jurul Bisericii Romano-Catolice, este numit prim curator pe viaţă, conducător al Astrei la Ardud, iar din relatările fiicei lui aflăm că a luat parte la Marea Adunare Naţională din 1918 de la Alba Iulia, fiind conducătorul delegaţiei reprezentanţilor districtului Ardud.


Întreaga lui viaţă a fost pusă în slujba împlinirii şi consolidării vieţii românilor din Ardud şi din România Mare. După moartea lui care a survenit în anul 1954 regimul comunist va face tot posibilul ca tot trecutul lui să fie şters şi familia sa să fie supusă la ostracizari . Rămas văduv cu fiica de doi ani, îşi dedică viaţa între datoria faţă de copil şi faţă de ţară. Regimul comunist de factură stalinistă i-a urât pe toţi fruntaşii României Mari şi i-a trimis în închisori persecutând familiile lor. Marta, fiica lui Augustin Mircea, a întâmpinat tot felul de obstacole și i s-a îngrădit accesul la anumite facultăți fiind considerată ca având origine socială nesănătoasă. Aceasta a fost crucea purtată de mulţi dintre făuritorii României Mari şi a familiilor lor.

Un mare patriot local
Augustin Mircea s-a născut la 12 mai 1878 în Bogdand, tatăl său era notar şi se numea Alexandru, iar pe mama sa o chema Şimonca Floare. Studiile gimnaziale şi liceale le termină la Blaj, după care va studia dreptul la Oradea. Între anii 1899-1900 a studiat la facultatea de drept din Cluj, după care îşi va susţine licenţa şi îşi va lua doctoratul în drept la Budapesta. Va practica avocatura în Cehu Silvaniei, după care se va stabili la Ardud. Venirea lui la Ardud a fost de bun augur pentru românii din această zonă. Se va implica cu toată energia sa pentru ridicarea comunităţii româneşti de aici. (sursa – Istoria unei Cetăţi. Ardud (1215 – 1945).

Satu Mare şi Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918
După eşecul negocierilor dintre români şi maghiari de la Arad (13-15 noiembrie 1918), partea română a înţeles că trebuie convocată o mare adunare naţională care să reprezinte dorinţa întregii naţiuni române. A fost conceput şi redactat un regulament pentru alegerea deputaţilor pentru această mare adunare naţională şi trimis în teritoriu. Una dintre cele mai importante întâlniri a românilor din Satu Mare a fost pe 13 noiembrie 1918 şi s-a ţinut în sala mare a Primăriei oraşului. La ea au participat delegaţi din cercurile electorale aflate în jurul oraşului Satu Mare.Printre delegaţi se numărau şi cei din Ardud. Cele mai importante hotărâri luate în această adunare au fost recunoaşterea C.N.R.C. din Arad, folosirea limbii române în toate şcolile din localităţile cu populaţia majoritar românească. În urma consultărilor s-a decis ca pe 27 noiembrie 1918 în sala hotelului “Panonia” (Dacia astăzi) să aibă loc adunarea Consiliului Român Comitatens pentru alegerea delegaţilor la Marea Adunare Naţională din Alba Iulia.


“Plecarea pentru majoritatea delegaţilor din zona Satu-Mare a fost în dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1918 de la Satu-Mare cu trenul spre Baia Mare. La Baia Mare urmau să se întâlnească,” potrivit unui consemn tactic de securitate’. Delegaţiile din Satu-Mare, Oaş, Ugocea, Maramureş şi zona Baia Mare şi Şomcuta. Gara din Baia-Mare era ticsită de români şi de membrii gărzii naţionale care aveau menirea să asigure menţinerea ordinii şi apărarea delegaţiilor. Văzduhul răsuna de cântece naționale”.

Delegaţiile plecate spre Alba Iulia au găsit o atmosferă electrizantă. Iată cum descrie unul dintre participanţi această atmostferă: “….Oraşul, străzile erau supraaglomerate. Zeci de mii de delegaţi, ce nu puteau încape în sala dezbaterilor şi alți zeci de mii de participanţi veniţi din îndepărtate localităţi aşteptau cu multă curiozitate să cunoască hotărârile adunării delegaţilor principali…. A urmat apoi adunarea de pă Platoul romanilor unde, de la tribune improvizate, personalităţile cunoscute au explicat poporului adunat întreaga proclamaţie de unire şi conditiile hotărâte. Sătmărenii s-au grupat în jurul tribunei unde a vorbit episcopul Iuliu Hossu.”

După secole de luptă şi suferinţă românii pentru prima dată puteau să se vadă într-un asemenea număr şi să aibă toţi același scop de a fi una.

“Nu se poate descrie tabloul evenimentului. Oamenii plângeau de emoţie şi bucurie. Se îmbrăţisau unii cu alţii. Se cântau cântece patriotice. Se dansa ”Hora Mare”. Domnea peste tot atâta însufleţire încât numai cine a fost prezent acolo îşi poate imagina cum a fost. În inima celor prezenţi vibra inima întregii ţări. Lacrimile lor erau ultima zguduire pentru veacurile de suferinţă şi de împilare, iar atmosfera de adâncă vibraţie patriotică era parcă omagiul adus din suflet înaintaşilor care au făptuit pentru realizarea acestei zile. Pe buzele miilor de participanți era un singur cuvânt: România”.

Contextul social politic după 1918 în Satu Mare
Instaurarea administrației româneşti în Satu Mare a fost una dintre preocupările majore ale Consiliului Dirigent. Nu a fost un proces simplu datorită faptului că, cu toate că războiul s-a terminat, încă graniţele României Mari nu erau trasate, iar pe teritoriul actual al judeţului în anul 1919 se va instaura regimul de teroare al lui Bela Kuhn de orientare bolșevică. Abia după anul 1920 când Comitatul Satu Mare va fi eliberat de către trupele române, administraţia română va putea să-şi urmeze cursul ei firesc. Atât înainte de 1918 cât şi după, Augustin Mircea va fi unul dintre liderii importanţi ai judeţului în implementarea administraţiei româneşti. În implementarea administraţiei româneşti atât la nivel de comitat cât şi local a fost lipsa de funcţionari români.


“Evenimentul cel mai important al procesului de instaurare a unei administraţii românesti la Satu-Mare l-a constituit, fără îndoială, vizita lui Iuliu Maniu la Satu Mare. Acesta, însoţit de prefectul judeţului Satu Mare, Alexandru Racoţi, şi de alte personalităţi din cadrul Consiliului Dirigent, s-a deplasat din Dej spre Satu Mare, unde a ajuns în data de 26 aprilie 1919, la orele 23. Dumineca, 27 aprilie, Iuliu Maniu a primit în audienţă delegaţiile din partea Tribunalului Camerei avocaţilor, Consiliului oraşului Satu Mare, Poştei şi Telegrafului, Episcopiei romano-catolice și Consiliului Naţional Român. El a fost informat despre preluarea acestor instituţii precum şi de faptul că funcţionarii maghiari îşi oferă serviciile guvernului român.”

Odată cu instaurarea administraţiei româneşti s-a trecut la reorganizarea învăţământului la nivelul întregii ţări şi implicit în Transilvania şi Ardud. Şi aici Augustin Mircea s-a dovedit providenţial pentru Ardud având un rol major în construcţia şi ridicarea primei şcoli românesti la Ardud. Ca şi toţi liderii naţionali care erau pătrunşi de entuziasm şi dăruire, dr. Augustin Mircea a înţeles că Ardudul şi împrejuri-mile lui are nevoie de şcoală pentru ca populaţia românească să poată să trăiască mai bine şi să aibă viitor. La nivelul întregului judeţ se vor deschide şcoli noi care vor impulsiona învăţământul românesc. Odată cu înfiinţarea liceului “Mihai Eminescu” la Satu Mare românii din judeţ vor avea primul liceu românesc de pe teritoriul județului.Poate cel mai important eveniment politic după Unire a fost în anul 1919 când s-a trecut la alegeri libere bazate pe votul universal. Pe listele P.N.R. pentru Camera Depuţilor îl găsim în circumscripţia electorală Ardud şi pe dr. Augustin Mircea.

“Meleagurile sătmărene trimiteau în Parlament 11 avocaţi, 6 preoţi, 3 mari proprietari, 1 ziarist şi 1 artist, personalităţi cunoscute care îşi câştigaseră merite incontestabile în luptele naţionale de dinainte de anul 1918. În afară de dr.Vasile Lucaciu, care avea experienţă parlamentară acumulată în Parlamentul de la Budapesta, restul se încadrau perfect în acea magistrală descriere a grupului ardelean făcută de Iorga: “…această mulţime patriarhală de preoţi, de avocaţi din centre mici, de medici cu clientelă modestă, de profesori pentru care multă vreme Bucureştii fuseseră un Ierusalim unde, în templul lui Solomon, nu e cuviincios să se facă zgomot”.

Mai multe despre viaţa şi activitatea acestei personalităţi complexe veţi putea afla în cartea “Augustin Mircea – Ardud 1918”, carte aflată sub semnătura lui Ştefan Berci şi care va fi lansată pe data de 4 decembrie, de la ora 18.00, în Sala de conferinţe a Primăriei Ardud.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *