19 December 2018
Festivalul Berii Artizanale

Scopul nostru măreţ: Înălţarea României!

Filed under: Editorial |

Dacă am aduna într-un material special toate manifestările din judeţele ţării şi din capitală, dedicate Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, am realiza o carte imensă numai cu titlurile activităţilor şi invitaţilor. Majoritatea acestora sunt plătite cu bani din bugetul statului român, a judeţelor, municipiilor şi comunelor, plus multe sponsorizări făcute de unii oameni. Toate manifestările sunt menite a aduce omagiu generaţiei de români iluşti care au realizat cel mai de seamă act politic al devenirii noastre istorice – desăvârşita unitate a naţiunii noastre. Aceasta a deschis calea propăşirii naţionale şi pentru teritoriile asuprite, s-au ridicat marile universităţi româneşti de la Cluj, Cernăuţi, Chişinău, mari catedrale ortodoxe şi greco-catolice în centrele oraşelor transilvane, s-a înfiinţat la Cluj primul Institut Speologic din lume, tot la Cluj, Muzeul Limbii Române şi Şcoala de Arte Frumoase, apoi Academii de înalte ştiinţe agronomice, comerciale, alte institute de cercetări ştiinţifice, mii de licee şi şcoli generale. De la o opresiune socială şi naţională a marilor imperii impusă constant românilor, s-a ajuns la un statut demn pentru naţiunea română, în rând cu naţiunile civilizate ale lumii.

Datorăm reuşita realizării dezideratului nostru naţional bravei Armate Române conduse de Regele Ferdinand I Întregitorul, trecerii vitejeşti peste Carpaţi a batalioanelor române, miilor de jertfe ale soldaţilor români căzuţi pentru acest ideal, datorăm acest mare act politic miilor de martiri români transilvăneni care au căzut jertfă de la 1848 până la 1918 pentru că au vrut să ne unim cu Ţara.

Un omagiu se cuvine marilor făuritori ai Unirii celei desăvârşite: Iuliu Maniu, Ion I.C. Brătianu, Vasile Goldiş, Nicolae Filipescu, Ştefan Cicio Pop, Nicolae Iorga, Ghe. Pop de Băseşti, Aurel Lazăr, Alex. Vaida Voievod, Aurel Vlad, Oct. Goga, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Ioan Fluieraş, Tiron Albani, Teodor Mihali, Vasile Stoica, Oct. Tăslăoanu, Iuliu Hossu, Miron Cristea, Amos Frâncu, Nicolae Bălan şi alţii, dar la 1918 nu mai erau în viaţă, în frunte cu Andrei Şaguna, George Bariţiu, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu şi atâţia alţii, care la rândul lor au preluat visul de o clipă al marelui voievod Mihai Viteazul. Mare omagiu se cuvine să aducem Bisericilor Naţionale, ASTREI, presei româneşti, Academiei Române, Ligii pentru unitatea tuturor românilor. La manifestările despre care aminteam, trebuie să ne exprimăm speranţa că toate idealurile generaţiei de atunci se îmbină cu idealurile generaţiei prezente pentru o Românie liberă şi demnă în concertul marilor naţiuni europene, că vom depăşi momentele de criză, de neînţelegeri, spre prosperitate şi demnitate, că nu va mai exista atâta sărăcie în marea masă a populaţiei şi că se va găsi o generaţie de oameni politici integri şi patrioţi întocmai ca şi generaţia de aur de la 1918.

În privinţa libertăţilor şi drepturilor acordate minorităţilor etnice, vedem că idealul de la 1918 s-a realizat pe deplin, marele democrat Iuliu Maniu spunând că nu vrem să devenim din asupriţi asupritori şi că minorităţile trebuie “să se simtă acasă, la noi” cu “noi dimpreună”. Transilvania nu a fost făcută cadou României prin Tratatul de la Trianon – aşa cum încearcă unii să convingă opinia publică – ci a fost voinţa întregii naţiuni române, pecetluită cu sângele vărsat de sute de mii de români din întreg spaţiul românesc şi care au căzut visând la această unitate. Acum, în anul Centenarului Marii Uniri, se impune o implicare mai decisă a Statului Român pentru asigurarea normalităţii în Convieţuirea interetnică. Cred în faptul că toţi concetăţenii români de etnie maghiară nu se lasă antrenaţi de jocurile extremiştilor maghiari din ţară şi străinătate, pentru că România este patria comună a noastră, a tuturor şi niciodată românii nu vor fi de acord cu ieşirile din normalitate. Dacă la 1918 visul de reîntregire a fost deplin şi desăvârşit realizat, îmi exprim speranţa că dezideratul desăvârşirii unităţii noastre naţionale să se împlinească într-un timp scurt prin revenirea Basarabiei la Patria Mamă! Din 1812 încoace, cu o mică excepţie – unirea ei cu Ţara Mamă, la 27 martie 1918 – “ ţara noastră cea mezină”, Basarabia, lacrimă a neamului nostru, “furată, trădată mereu”, a fost “trecută prin foc şi prin sabie” de muscalul lacom şi nemilos. Basarabia a fost murmurată “Doina” Luceafărului poeziei româneşti. “A rosti numele Basarabiei e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti!” – exclama M. Eminescu într-una din scrierile politice ale celui mai mare gazetar român al tuturor timpurilor. “Basarabia întreagă spunea poetul – ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru, cucerit cu plugul, apărat cu arma…”. Strigătul deznădejdii românilor de dincolo de Nistru se aude parcă: “Fraţilor nu ne lăsaţi, nu ne uitaţi! Iar dacă ne veţi uita, noi vom săpa apa Nistrului şi o vom îndrepta dincolo de pământul nostru, căci mai bine să-şi schimbe râul mersul, decât să rămânem noi, moldovenii, despărţiţi unii de alţii!”. Era strigătul lui Toma Jalbă, pe care-l auzim parcă de dincolo de timp, până şi azi!

Consider că trebuie să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute în nobilele noastre demersuri sub raza de lumină, chiar prin versurile Imnului ASTREI: “Cu dreapta să ne ocroteşti, / Puternic Dumnezeu, /A noastră stea pe bolţi cereşti/ Lucească-n veci mereu/.”

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *