21 June 2019
Festivalul Berii Artizanale

Biserica Nemţilor din Bătarci, o comoară arhitectonică neglijată şi despre care puţină lume ştie

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Una dintre comorile judeţului Satu Mare este și „Biserica Nemților” din Bătarci. Lăcaşul de cult este de rit romano-catolic şi se află pe strada Nemţilor din localitate. Povestea începe undeva pe la începutul veacului trecut, la câţiva ani înainte ca lumea să fie „bântuită” de umbra Primului Război Mondial.

Puțini sunt cei care ştiu că înaintea Primului Război Mondial, în anul 1910, un grup de coloniști germani s-au stabilit la Bătarci. Nu erau mulţi. Documentele vremii vorbesc despre un număr de 65 de familii care atunci își căutau un trai mai bun, ajungând astfel în Țara Oașului, la Batarci. Odată ce s-au asezat în noua lor „casa”, mica comunitate şi-a ridicat o biserică din piatră, un monument unic în județul Satu Mare, de o frumusețe și stranietate aparte, dar care, din păcate, a fost neglijată şi ignorată. Construcţia lăcaşului de cult a fost terminată în anul 1938, iar în 1939, chiar in pragul declanşării celei de-a doua conflagraţii mondiale, biserica a fost sfințită.


Temându-se de unele represalii, în anul 1944 mai multe familii germane au plecat din localitate. Însă, urmașii celor plecați, stabiliți în Austria și Germania, sub îndrumarea preotului Paul Czepeczauer din Tarna Mare au renovat în anul 2004 această biserică abandonată de peste 60 de ani, reparând acoperișul și înlocuind geamurile.

Biserica a rămas în picioare, dar din păcate după moartea preotului Czepeczauer, acest monument pare a fi acum abandonat. Poate că o reluare a legăturilor cu urmașii nemților plecați ar putea revitaliza această biserică și atunci Biserica Domnului ar prinde iarăși viață și printr-un efort local și județean, lăcașul acesta frumos ar putea intra într-un circuit turistic interesant, ca simbol al rezistenței credinței.

Istorie şi legendă
Teritoriul actual al comunei Bătarci a fost locuit din timpurile străvechi. Vestigiile arheologice şi piesele de tezaur găsite în locul numit “Vălceaua Gâştii”din dealurile Bătărcelului amintesc că pe aceste meleaguri au trecut şi alte populaţii.


Atestarea documentară a satului sau moşiei Bătarci datează din anul 1378, din timpul lui Ludovic cel Mare (Nagy Layos) care, prin document împărătesc, i-a instalat pe voievozii Drag şi Ioan în posesiunea moşiilor din Bătarci.

Numele comunei Bătarci provine de la numele văii sau pârâului ce trece prin centrul satului Bătarci “Valea Bătarciului” de unde Batharci – Bătarci.În vechime Bătarciul a aparţinut domeniului “Cetatea Nyolok” – cetatea casei împărăteşti din acele timpuri care în urma năvălirilor barbare a fost distrusă. Tămăşeni s-a înfiinţat tot în anul 1378 fiind unul din domeniile contelui Tamas de unde vine şi numele. În perioada înfiinţării celor 2 sate, Bătarci şi Tămăşeni, adică secolele XIV -XV, pe dealul ce desparte cele 2 sate „Cetăţuia” exista o cetate fortificată cu ziduri de piatră care domina comunicaţiile cu Halmeu – Bătarci – Tarna Mare – Seleus.

Legenda spune ca în timpul năvălirilor barbare şi tătare din acea vreme contele Tamas şi sătenii din Tămăşeni s-au refugiat în cetate şi de acolo au opus o dârză rezistenţa năvălitorilor. Urme ale cetăţii se văd şi azi în vârful dealului cetăţuie „Varhegy”. Cel de-al treilea sat al comunei – Comlăuşa datează din anul 1574. În anumite perioade ale istoriei satul Comlăuşa a fost şi centru comunal, existând şi comuna Comlăuşa. Satul Şirlău a apărut în urmă cu aproximativ 190 ani adică prin anul 1816-1818 fiind un cătun cu câteva case. Dacă cele 3 sate Bătarci, Tămăşeni şi Comlăuşa s-au format pe şoseaua Halmeu – Tarna Mare, satul Şirlău s-a format la poalele dealului Halmieţii pe un drum ce lega odinioară aceste meleaguri.


Tradiţia veche spune că întemeietor al Bătarciului ar fi Toma Lup din Berbeşti (Maramureş) care, fugind de autorităţile locale, s-a stabilit pe aceste locuri. În diplomele lui Ludovic cel Mare se vorbeşte de locuitorii vechi ai acestor aşezări cu numele de Toma, Ciorba, Sarca, Pop şi Racsan.În 1780 se amintesc patru centre mai mari: Turţ, Gherţa Mică, Gherţa Mare şi Bătarci. Dacă în primele trei localităţi se vorbea limba română şi maghiară, în Bătarci se vorbea în acea vreme numai româneşte. Bătarci se spune ca a primit numele înca din timpul năvălirii tătarilor, respectiv “vad” unde bătărcenii i-au strâmtorat, bătut şi alungat pe tătari. Înca de la întemeierea lor în satele Bătarci, Comlăuşa şi Şirlău limba vorbită a fost româna, iar în satul Tămăşeni maghiara. În veacul trecut tradiţia spune ca între locuitorii satelor Tămăşeni şi Bătarci ar fi fost o mare bătalie cu furci, topoare şi coase. Sprijiniţi de autorităţi locuitorii din Tămăşeni ar fi câştigat şi pus stăpânire pe unele terenuri de lângă cetăţuie, respectiv Hat şi Făurişti.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *