19 June 2019
Festivalul Berii Artizanale

Catedrala din Tășnad și “Glasul Bisericii”

Filed under: Editorial |

Atunci când ne apropiem de un mare eveniment religios și, de ce nu, unul de însemnătate pentru națiunea română, preotul protopop Marian Crainic ne găzduiește, într-o formație bine orânduită, pentru a dezbate problema respectivă. Și o realizăm prin frumoasa emisiune televizată de la NVTV, binecuvântată fiind de IPS Justinian, de PS Iustin și de Timotei Sătmăreanul. Le mulțumim în fiecare emisiune și ne amintim de cuvintele frumoase rostite întotdeauna! Profilul amplu, tușat de calmul erudiției, iubindu-și, cu pe deasupra de măsură și până la capătul tuturor consecințelor, neamul și țara, limpezind cu suplețea, darul și clarul cuvintelor, sufletul și mintea românilor, urcând și coborând împăcat, cu credință, cu stil, firul vieții, rămâne preotul Marian Crainic. De fiecare dată ne-a primit și am reușit să închegăm discuții utile pentru orice credincios, indiferent de pregătirea sa. I s-au alăturat mereu preotul Vasile Perșe de la Santău și preotul Viorel Pașca din Satu Mare. Le mulțumesc și pe această cale!

Sigur, emisiuni reușite au fost cele cu IPS Justinian, cu PS Iustin și cu PS Timotei Sătmăreanul, emisiuni de interes general, dar cu punctări atât de așteptate de creștinii ortodocși … şi nu numai. Le mulțumesc și, promit, vom reveni! Catedrala din Tășnad rămâne locul unde maestrul, omul și prietenul credincioșilor, Marian Crainic, poate privi, atât de îndreptățit, înapoi și, mai ales, înainte, asemenea unui înțelept care călăuzește cu duhul, îndemnându-ne să gustăm doar bucuria, dulceața, odihna, frumusețea și surâsul în bunătatea vieții! Vorbind cei trei preoți, de fiecare dată, parcă transmit o ștafetă: toată forța spiritului lor rostită și tezaurizată pentru Neam, Ţară, limbă, dreptate și adevăr! Aceștia formează puntea, arcul de timp și trecerea peste apele neliniștite ale puhoiului de sordid contemporan, spre lumină și taina călăuzirii de apoi. Spusele acestor trei preoți sunt mereu un îndemn, un memorandum, o minunată pledoarie pentru încredere în frumos, un timp pentru reflecție, un imn nesfârșit, închinat sfințeniei limbii materne, iar uneori un timp-amintire care ne pune în față cu istoria și glasul pământului românesc. Eu am simțit nevoia să discutăm și despre cei care, ieri și azi, au înmulțit și înmulțesc semnele degradării morale și naționale, pentru te miri ce avantaje, conjuncturi, vanități…

Biserica este chemată să deschidă ochii lumii pentru patriotul militant și angajat prin exercițiul iubirii de Neam și Ţară, totul fiind o ardere, onoare, asumare, mărturisire, onestitate, fidelitate. Patriotismul unui credincios adevărat este unul etic și al cunoștinței de cauză, destinatal; este de nu se știe de când, deci dintotdeauna, pentru că doar așa și-a pus în armonie memoria cu conștiința, cum puțini au făcut-o. Pentru preotul Marian Crainic, patriotismul este ceva absolut viu, este ceva în care, pentru care și alături de care te dăruiești, dăruiești, trăiești și mori. Este rostul străvechi, n-are nimic recent, este asemenea marilor iubiri, care, dacă nu pot fi trăite, se frâng și se tac! Am mai spus că Marian Crainic este, de departe, un senior de stil, în tot ce face, spune și trăiește: rigoarea, seriozitatea, dreapta măsură și judecata, eleganța, alteţea – un trubadur al bunului simț și un promotor al luptei împotriva falimentului moral al societății. Mai presus de toate, omul Marian Crainic provoacă nevoia de repere, de o pedagogie convingătoare, puternică, pe scurt nevoie de mântuire. Figura acestui preot minunat rămâne impusă ca mirabilă și nepieritoare, bazată pe ideea că fără iubire nimic nu poate exista!

Am pus în discuție necesitatea ca absolut toți oamenii să fie cunoscători ai faptului că Dumnezeu și-a trimis fiul pe pământ să se nască, să crească și să ne mântuiască! Am subliniat, cu preotul Vasile Perșe și cu Vasile Pașca, faptul că rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu și că putem spune că rugăciunea nu-l coboară la noi, ci ne înalţă pe noi la El! O mare importanță are rugăciunea în taină! Aceasta este viața sufletului, auzită numai de Dumnezeu!

Mi-am pus întrebarea: Oare, ne căutăm viața veșnică? Îl căutăm pe Dumnezeu? Există atei, dar oricum ar fi – inima are lacrimile sale! La greutăți oricine se gândește la Dumnezeu! Oricum, nu îl căutăm pe Dumnezeu pentru a primi explicații, ci pentru a primi dragoste! Oare, știe omul acest lucru? Oamenii fără credință în Dumnezeu suferă de boala necredinței? Cea mai mare, mai apăsătoare problemă este gândul de trecere “dincolo”, indiferent de poziția socială! Ce ar trebui să știe “aleșii” din toată lumea despre trecere?

Consecvența în rugăciune să existe și nimic și nimeni să nu ne împiedice să facem! Mereu să duci înaintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, temerile, știind, sigur, că nu vei face să fie obosit și împovărat! El este plin de milă și îndurerat! Pentru toți ar trebui să fie o plăcere a ne închina. Văd niște oameni care trăiesc cu impresia că sunt mai presus de biserică! E necesară o reformă pentru întărirea punctualității, ținutei, educației religioase, respectului etc. Iată problema discutată la Tășnad cu cei trei preoți minunaţi. Le mulțumesc și, prin ei, vă dorim sănătate, bucurii și “La mulți ani!”.

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *