23 May 2019
Festivalul Berii Artizanale

Istoricul localităţii Bârsău, una dintre cele mai vechi localităţi româneşti din ţinutul Sătmarului

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Conform mărturiilor rămase din strămoşi, din studierea configuraţiei terenului şi a documentelor cercetate, vatra locuită întâi de bârsăuanii de sus s-a aflat mai departe de actuala vatră a satului, undeva după creasta culmii dinspre miază-zi, acolo unde pământului i se spunea “Dealul Făgeţel” de la “Hotare”.

În acel loc a fiinţat primul sat a cărui evoluţie poate fi urmărită până astăzi, sat care se numea Făgeţel. Localitatea ar fi avut până la 200 de case. Era alcătuită din oşeni tăietori de lemne, mână de lucru pricepută la exploatările forestiere sau din urmaşii acestora. Ideea este justificată şi de faptul că majoritatea numelor locuitorilor Bârsăului de Sus este “Oşan”, ceea ce nu este valabil şi la Bârsău de Jos. Înseamnă că satul avea o obşte temeinică şi-l putem evalua în timp în Evul Mediu. Din punct de vedere social, obştea lui aparţinea până în secolul al XV-lea categoriei ţăranilor liberi din zona Maramureşului, cu o autonomie puternică, rezistând încercărilor de expansiune a nobilimii maghiare, avidă de păduri bogate şi pământuri fertile. Locuitorii obştei în contextul istoric redat, ca ţărani liberi beneficiau de dreptul strămutării nestânjenite prin ţinut dintr-un loc în altul, fapt ce ne apare verosimil datorită îndeletnicirii lor principale – pădurăritul.

Cauza destrămării “Făgeţelului” ar consta după cele mai multe păreri în marea invazie tătaro-mongolă.
Documentar, există două localităţi cu numele de Bârsău: Bârsău de Jos şi Bârsău de Sus – care poartă aceste denumiri în acte oficiale încă din vremea Huniadilor. Ambele localităţi aparţineau de comitatul Szolnocul de Mijloc, dar uneori, ca de exemplu în 1470, ambele au aparţinut de Satu Mare.Localitatea Bârsău de Sus este atestată documentar pe la 1470 sub numele de Felseu-Berekzo de către Coriolan Suciu. Apoi în 1475 – Berekzo; în 1569 – Felsoberegzo; Berszeul de Szusz – 1733; Bîrszo din Szusz – 1850 şi Bârsău de Sus – 1854.


Prima casă din Bârsău de Sus după strămutarea vetrei satului din “Făgeţel” se susţine că a fost construită pe “Hăbădic” lângă “Pădurea Oamenilor”, urmând ca treptat numărul caselor aici să crească şi să se extindă şi de partea cealaltă a “Văii Bârsăului”, adică pe porţiunea numită “Deal”, populând şi latura sudică a acestui deal spre Bârsău de Jos. Pe “Deal” s-a ridicat pentru noua vatră a satului şi prima biserică din lemn, aşezată pe locul unde se află actuala biserică ortodoxă.

Tot aici pe “Deal”, unde se formase şi un “Mijloc al Satului” a fost deschisă în secolul al XIX-lea şi prima şcoală din Bârsău de Sus, iar documentele pomenesc şi primul dascăl în persoana lui Grigore Moiş.

Schimbarea “Mijlocului Satului” pe artera văii principale între “Hăbădic” şi “Deal” a marcat şi sporirea numărului de gospodării şi de populaţie, precum şi trasarea drumului principal ce lega cele două sate şi ce străjuieşte de-o parte şi de alta Valea Bârsăului.

Aici a fost ridicată Şcoala confesională, edificată din lemn pe la anul 1825 şi are ca învăţător calificat cu salar de 800 coroane şi 7 jughere de pământ, fără să primească alt ajutor de la stat. În şcoala de repetiţiune au fost înscrişi 32 de elevi, iar pe la anul 1870, această şcoală a fost transformată în şcoală comunală, dar prin intervenţia preotului Daniil Vulturu şi a domnului Andrei Cosma şi-a recâştigat iarăşi dreptul de a fi şcoală confesională. În anul 1825, credincioşii din Bârsău de Sus şi-au ridicat o biserică zidită din piatră şi cărămidă.


Actuala biserică a fost ridicată în anul 1825, prin contribuţia localnicilor, ajungând astăzi neîncăpătoare în zilele de sărbători. În anul 1893 turnul a ars în urma unei descărcări electrice, dar a fost refăcut chiar în acel an şi prevăzut apoi cu paratrăsnet. În timpul primului război mondial, biserica a suferit multe avarii, zidurile ei fiind ciuruite de gloanţe.Biserica Ortodoxă din Bârsău de Sus. A fost reparată în anul 1918, dar nu a fost restaurată în întregime, decât în anul 1931, când şi acoperişul a fost refăcut din tablă, lucrările au ridicat cheltuielile la suma de 275.000 lei, cheltuieli suportate de localnici. Sfinţirea ei s-a făcut în acelaşi an (1931) de către Preasfiinţitul Episcop Dr. Alexandru Rusu, Episcopul Maramureşului. Biserica are un plan simplu de basilică, cu naosul dreptunghiular şi cu o absidă semicirculară pentru altar, iar la apus un turn pătrat având intrarea pe sub el. Iconostasul este lucrat în stil realist, iar pardoseala este confecţionată din plăci de piatră .

Şcoala confesională a fost amplasată în “Mijlocul Satului” pe pământul cumpărat de biserică de la cetăţeanul Gheorghe Vaşvari pentru suma de 2.000 de coroane. Clădirea a fost executată de antreprenorul Tanko Karoly din Şimleul Silvaniei pentru suma de 4.000 de coroane. Se cunosc şi numele unor cadre didactice care au funcţionat la şcoala confesională, devenită ulterior şcoală de stat: Vasile Bujor, Gheorghe Lenghel – care a funcţionat aici 10 ani, Andrei Hosu – a funcţionat până la 4 noiembrie 1906.
În anul şcolar 1910/1911, şcoala a avut un singur dascăl, abia în anul şcolar 1911/1912, când au fost înscrişi un număr de 126 elevi în clasa I, 9 elevi în clasa a II-a şi 10 elevi în clasa a III-a – în total 145 elevi; apar două posturi noi ocupate cu personal didactic cu diplomă (învăţători), din localitate: Gavril Varna şi Ştefan Oşian. Tot în rândul personalului didactic, mai târziu, sunt vrednici de pomenit: Ana Varna (născută Popan) şi Ioan Oşan – dascăl şi director de şcoală, care se înscrie ulterior la facultate şi ajunge profesor la un liceu din Cluj Napoca.

Ulterior pentru şcoala confesională s-au mai construit o sală de clasă şi o locuinţă pentru director. În acest scop domnul Andrei Cosma a donat 200 de coroane.

Şcoala a fost înzestrată cu o bibliotecă din subvenţiile societăţii “Silvania” director A. Cosma. Pe plăcile de marmură ale troiţei de piatră aşezată în faţa şcolii apar: Ştefan Osian (învăţător), Ioan Vaşvari (preot), Zaharia Varna (cantor), Simion Crişan (prim curator), Teodor Crăciun, Gavrilă Oşan a lui Todor, George Filimon Crişan, Griga Crişan al lui George, Todor Ardelean (curatori şi senatori).

Nicolae Ghişan

One Response to Istoricul localităţii Bârsău, una dintre cele mai vechi localităţi româneşti din ţinutul Sătmarului

  1. Hm ! Interesant si cam subtire documentarul. As adauga si eu asa in fuga ca Andrei Cosma era al satului si strabunicul meu dinspre mama. In sat era mai cunoscuta sotia lui, Cosmoaia, boieroaica. Tot asa unul din cei pomeniti pe triota din centrul satului paresa fie strabunicul domnului viceprimar, nu-i asa ?! Si, pacat ca istorisirea se opreste undeva inainte de primul razboi mondial. Ca dupa cel de al doilea as putea continua si eu cu amanunte interesante…

    obeth
    7 February 2019 at 09:18
    Reply

Leave a Reply to obeth Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *