25 March 2019
Festivalul Berii Artizanale

Sfântul Ioan Botezătorul: curajul de a mărturisi adevărul

Filed under: Editorial |

Activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos cunoaşte o etapă premergătoare, al cărei exponent este Sfântul Ioan, Botezătorul Domnului. Ioan apare ca împlinire a profeţiilor exprimate de Maleahi şi Isaia. Proorocul Maleahi evidenţiază calitatea lui Ioan de Înaintemergător al Domnului, prin cuvintele: “Iată, Eu trimit pe îngerul Meu (pe Ioan) şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Savaot” (Maleahi III; 1). Aşadar, activitatea lui Ioan constituie un semn că Mesia Cel mult aşteptat vine ca o persoană istorică într-un cadru istoric şi într-un timp istoric.

Referitor la mesajul central al propovăduirii Sfântului Ioan, profetul Isaia scria: “Un glas strigă: în pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru” (Isaia XL; 3). Într-adevăr, Ioan, fiu al preotului Zaharia şi al Elisabetei, ultimul prooroc al Vechiului Testament şi cel dintâi al Noului Testament, cel mai mare bărbat născut vreodată din femeie (Matei XI; 11), “boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor”. Era “îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca miere sălbatică” (Marcu I; 6, Matei III; 4), “nemâncând pâine şi negustând vin” (Luca VII; 33). Acesta este portretul fizic al Sfântului Ioan, pe care ni-l oferă Evangheliile. Simplitatea sa era completată de o viaţă curată, neîntinată, petrecută în rugăciune şi post, motiv pentru care mulţi oameni, indiferent de starea lor socială, îl căutau, considerându-l un om ales al lui Dumnezeu, un prooroc. Nu atât înfăţişarea sa impresiona, cât vocea sa ca de tunet, puterea cuvintelor sale, ce pătrundeau până în adâncul fiinţei ascultătorilor săi: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor” (Ioan III; 2). Astfel, “ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele” (Ioan III; 5-6).
Încărcat de smerenie, Ioan profeţea venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pregătind poporul pentru primirea Acestuia: “Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel Ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu I; 7-8) şi “cu foc” (Matei III; 11).

Misiunea lui Ioan culminează în momentul în care Îl botează pe Iisus: “Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan III; 30). Sfânta Evanghelie relatează faptul că Iisus vine din Nazaretul Galileii la râul Iordan pentru a primi botezul de la Ioan. Văzându-L pe Iisus, Ioan Îi zice: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Eu care botez cu apă spre pocăinţă, eu care nu sunt vrednic să-Ţi dezleg cureaua încălţămintelor, cum aş putea să Te botez pe Tine, Cel Care ai venit să mântuieşti neamul omenesc, botezându-l cu Duh Sfânt şi cu foc? Sunt eu, oare, vrednic de aşa ceva? Însă, Iisus i-a răspuns Înaintemergătorului Său: “Lasă acum, că aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea”. Ioan, dându-şi seama că acesta este planul lui Dumnezeu, L-a botezat. Acum Se arată în chip desăvârşit Sfânta Treime, acum toată lumea are posibilitatea să-L identifice pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia, în persoana lui Iisus din apele Iordanului, ne învaţă părintele Ilie Cleopa.

Din cauza atitudinii sale ferme şi a sincerităţii de care dădea dovadă, Ioan este arestat, întemniţat şi, în final, ucis, tăindu-i-se capul în temniţă din porunca lui Irod Antipa, fiul regelui Irod cel Mare (Matei XIV; 3-12).

Întreaga viaţă a Sfântului Ioan s-a caracterizat prin înfrânare, curăţie, post şi rugăciune. Ioan Botezătorul era un om îndumnezeit, care avea curajul de a mărturisi adevărul, indiferent de oamenii influenţi care se găseau în jurul lui, fără a ţine cont de apartenenţa lor socială, religioasă şi politică. Pentru el, dreptatea lui Dumnezeu era primordială. Pentru el, adevărul trebuia să triumfe. La fel trebuie să fie şi pentru noi, cei de azi. Păcatul trebuie părăsit prin căinţă şi prin săvârşirea faptelor bune, întrucât nimeni nu poate evita mustrarea propriei conştiinţe şi sentinţa Dreptului Judecător. Întunericul se impune a fi îndepărtat prin Lumină. Este timpul ca Binele să ia locul răului. Mesajul său este mai mult decât actual: „Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: pui de vipere, cine v-a arătat că veţi scăpa de mânia ce va să fie? Faceţi deci roade vrednice de pocăinţă. Acum securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”.
Să luăm aminte!!!

Preot dr. Cristian Boloş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *