20 February 2019
Festivalul Berii Artizanale

Armele preistorice de la Apa

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Despre armele preistorice descoperite în anul 1939 la Apa s-a scris de numeroase ori. Aceste arme apar menționate și ilustrate în orice tratat de preistorie recentă a Europei, ca urmare a relevanței continentale a informației istorice oferite de grupul de arme atribuite elitelor sociale ce au trăit pe parcursul sec. 18-16 î. de Hr. în bazinul inferior al Someșului. În ultimii doi ani valoarea istorică a acestor arme s-a îmbogățit spectaculos, impulsul fiind oferit de rezultatele analizelor recente, cu metode fizico-chimice noi, a metalului din care au fost confecționate obiectele. Modul în care armele confecționate din metale cu compoziții similare cu acelea de la Apa sunt răspândite pe scară continentală, corelat cu mecanisme socio-economice, specifice spațiului transilvănean și regiunilor de câmie limitrofe, vin să ofere elemente ale unei istorii fascinante.

Ritualuri utilizate pe durata unui mileniu
Descoperirea, reprezentată de două săbii, trei topoare de luptă și un apărător de braț cu capete spiralice, a fost apreciată că reprezintă o ofrandă specifică elitelor din spațiul carpatic. În această zonă obiceiul de a depune ofrande formate din arme și apărătoare de braț/ podoabe spiralice este constatat începând din mileniul al treilea înainte de Hristos, printr-o spectaculoasă descoperire dintr-o peșteră situată în Cheile Vârghișului (jud. Covasna). Accesul dificil în peșteră a făcut ca speologii să surprindă și să documenteze modul în care care o ofrandă de acest tip a fost aranjată cu mai mult de 4000 de ani în urmă. Ofrandele compuse din podoabe spiralice și din arme (săbii și topoare de luptă) a atins un maxim de dezvoltare teritorială spre mijlocul mileniului II î. de Hr, când fenomenul este aplicat pe o mare parte din spațiul cuprins între Carpații Orientali și Dunărea Mijlocie. Mai mult, arme similare ajung să fie preluate, copiate și date ca ofrandă în regiuni vaste ale Europei, din Grecia până la Marea Baltică.

O narativă istorică eșuată
Inițial așezarea fotificată de la Potău împreună cu celelalte elemente ce sugerau existența unei capitale zonale, cum ar fi armele princiare de la Apa și mormântul fastuos de la Medieșu Aurit, toate situate într-o zonă apropiată de la hotarul celor trei localități, au fost puse pe seama unei așezări într-o poziție geografică favorizantă. S-a apreciat că fortificația este situată într-o zonă geografică ideală ce permite o acumulare a unor resurse minerale din zonele montane învecinate, ce puteau fi exploatate în condițiile în care microrelieful de câmpie și luncă din zona Medieș-Apa –Potău avea capacitatea să ofere resurse de hrană suficient de bogate pentru a permite ca un număr mare din membrii societății să fie disponibili pentru alte activități, în afara acelora de asigurare a rezervelor de hrană. Astfel, un mare număr din membrii societății puteau să se ocupe cu construcția de fortificații și locuințe, exploatarea, transportul și prelucrarea metalelor, comerțul la cu bunuri comune și exotice, întreținerea unor războinici de profesie, dar și a unor lideri politici și spirituali, cu un aparat specializat, aparat ce poate fi detectat prin cantitatea, calitatea și unitatea simbolurilor ce erau amplu expuse și propagate, așa cum sugerează marea cantitate de ceramică bogat ornamentată ajunsă până la noi.


Modelele etnografice sugerează că realizarea unor activități diferite decât acelea agricole erau posibile doar în zonele în care putea fi asigurat un excedent alimentar, iar realizarea unor expediții de colectare sau sau de achizițioanare a minereurilor la distanțe de 20-50 km este adesea întâlnită în societățile preindustriale. Acest model apărea ca fiind perfect aplicabil la centrul politic de la Apa-Potău- Medieșu Aurit, ce apare la o distanță 15-25 km de Munții Oaș – Gutâi – Țibleși, munți vulcanici ce conțineau o mare concentrare de metal cuprifer, respectiv de metal prețios, reprezentat de aur și argint.

Surpriza analizelor metalografice
Surpriza care a modificat această narativă istorică a fost reprezentată de analizele metalografice a armelor de la Apa și a altor ofrande similare din bazinul Tisei. A apărut ca un rezultat aproape neverosimil că armele descoperite la distanță apropiată de munții Oaș –Gutâi – Țibleș nu sunt realizate din resurse metalice care provin din acești munți. Ampreta metalică a armelor preistorice de lux de la Apa este cu totul diferită de aceea a minereurilor din munții învecinați, atât din perspectiva metalelor reziduale ce sunt prezente alături de cupru și staniu, dar și din perspectiva izotopilor de cupru, care sunt cu totul diferiți de aceea ce sunt prezenți în zona Baia Mare. Astfel, prin aceste rezultate un întreg eșavodaj al narativei istorice de până acum s-a năruit, căci marele număr de obiecte metalice din zona de nord Transilvaniei și din bazinului superior al Tisei, dar și a spectaculoaselor civilizații preistorice de aici, era pus pe seama exploatării bogatelor resurse de cupru și aur din zona Maramureșului.

Sursa: Liviu Marta, Director Muzeul Judeţean Satu Mare

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *