19 June 2019
Festivalul Berii Artizanale

Eugen Pavel Barbul, primul român care a îndeplinit funcţia de director al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj Napoca

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Eugen Pavel Barbul s-a născut la Lipău, în 23 ianuarie 1875. A studiat între anii 1897-1900 la Facultatea de Litere şi Filosofie din Budapesta, obţinând doctoratul în litere şi filosofie la data de 15 martie 1900. Din 1901 a îndeplinit funcţia de bibliotecar al Universităţii din Budapesta. În această funcţie a avansat până la rangul de prim-bibliotecar şi a frecventat şi cursurile Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Politice din Budapesta.

Din 1920 a fost numit director al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj Napoca, fiind primul român care a îndeplinit această funcţie. Dintre lucrările publicate sunt amintite: “Graiul – Dialectul român din Ţara Oaşului” – scris în limba maghiară, “Catalogul Revistelor Bibliotecii Universităţii din Budapesta”, “Capitole din istoria literaturii române”, “Istoriografia română până la 1820”, “Biblioteca Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj”, “Costume româneşti din veacul al XVII-lea”, respectiv “ Mihai Viteazu. Chipuri şi documente”.

Prim bibliotecar în Budapesta
Eugen Pavel a urmat studiile gimnaziale și liceale la piariștii din Carei, în afară de clasa II-a de gimnaziu, când a studiat la Oradea. Printre colegii avuţi de-a lungul anilor îi remarcăm pe viitorii preoţi greco-catolici< Ioan Kuuk, Aurel Mureșan, Victor Ternovan, Mihail Vida, Ioan Clintoc, Aurel Mureșan. Situat mereu printre fruntașii clasei, a urmat studii de teologie la Oradea, Budapesta și Esztergom (Strigoniu, cum îi spuneau românii epocii moderne). Tot la Budapesta, oraș de care s-a atașat, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie precum și la Facultatea de Drept. Va lega trainice prietenii în Budapesta cu Octavian Goga, Petru Groza dar și cu intelectuali maghiari de marcă, numele influentului om politic Szemere Miklós fiind suficient de amintit. În Budapesta a funcţionat mai întâi ca profesor secundar, iar din anul 1901 își va lega destinul de Biblioteca Universităţii, ajungând până la rangul de prim-bibliotecar.

A obţinut doctoratul în litere și filosofie cu teza, publicată în volum în anul 1900, Az avasvidéki nyelvjárás (Graiul din Ţara Oașului), în care prezintă date generale despre locuinţă, port, alimentaţie, datini de nuntă și înmormântare, precum și 54 de cântece și strigături în limba română. În perioada budapestană a mai publicat lucrările< Catalogul Revistelor Bibliotecii Universităţii din Budapesta, (1902), Capitole din istoria literaturii române, (1912), Aromán történetirás 1820-ig (Istoriografia română până la 1820), (1912) și Szemere Miklós külpolitikai nyilatkozatai 1903-1918, (1918). De asemenea, a fost redactor responsabil la revista „Szent-Lőrinci Céllövészeti Lapja” și redactor al revistei „A Cél”. Din preocupările sale de traducător remarcăm poezia Votum Petőfianum (Szabadság,szerelem), publicată în lucrarea „Petőfi Almanach”, apărută în anul 1909. Este interesantă corespondenţa cu omul de cultură și politicianul Hóman Bálint, privitorla relaţiile româno-maghiare> Eugen Pavel Barbul nădăjduia că va veni o vreme când „toată lumea va accepta ce bine ar fi fost dacă aceste două naţiuni maghiară și română, care de secole trăiesc împreună în mijlocul oceanului slav, s-ar fi înţeles și în loc de ură ar fi legat o prietenie veșnică, ar fi făcut o asociere de apărare și de sfidare, «respectându-și reciproc credinţa, limba, independenţa, libertatea»”.

Deputat în Parlamentul României
În Budapesta avea să-și unească destinul cu Lucreţia Ionescu (1889- 1978), fiica notarului Gheorghe Ionescu din localitatea Ciuciu (astăzi Vârfurile, jud.Arad). Socrul lui Eugen Pavel Barbul a căzut pradă răzbunăriisălbatice a unor maghiari după Marea Unire din 1918, orașul Mezőtur. Barbaria a mers atât de departe încât a fost silit să-și sape chiar el groapa, fiind apoi împușcat. Locul său de vecise află în incinta cimitirului „Eternitatea” din Arad, pe monumentul funerar fiind înscris un text aparţinând lui Octavian Goga.

Presa locală sătmăreană atestă faptul că familia Barbul era implicată în viaţa cultural-naţională interbelică, astfel,știm că Lucreţia Barbul a fost foarte activă în cadrul „Asociaţiei Româncelor Sătmărene”, ea fiind de fapt iniţiatoarea și președinta acestei instituţii cu frumoase realizări. Soţii Barbul aveau locuinţă la Satu Mare pe str. George Bariţiu (azi strada Ana Ipătescu).

În perioada interbelică Eugen Pavel Barbul a activat neobosit în plan politic. Împreună cu fratele Ilie Carol l-am putea încadra la o grupare care i-a avut lideri pe Octavian Goga, Alexandru Averescu, Petru Groza (până la un moment dat), Alexandru Vaida-Voievod. În anii 1919-1920, 1920-1921 și 1926- 1927 a fost deputat, din partea formaţiunii averescane, în Parlamentul României. În anul 1927 Eugen Barbul a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofiţer.

Directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj Napoca
În 1920 a fost numit director al Bibliotecii Universitare din Cluj, primul român, funcţie pe care o va deţine până în anul 1935, când a fost pensionat.În perioada cât a fost conducătorul Bibliotecii Universităţii, instituţia „a ajuns să deţină cea mai cuprinzătoare colecţie de cărţi și periodice românești din Ardeal și cea mai bogată colecţie de cărţi vechi românești apărute înainte de 1830, cu multe piese unice, după Biblioteca Academiei Române din București”. A fost preocupat nu numai de reorganizarea activităţilor specifice bibliotecii – prelucrarea fondului de carte și periodice, ci și de problemele privind spaţiul, supraetajând clădirea.

Sursa: Dr. Viorel Câmpean, Marta Cordea

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *