20 August 2019
Festivalul Berii Artizanale

Medieşu Aurit, localitate de prim rang din perioada feudală a acestor zone

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Situată la graniţa dintre Ţara Oaşului şi Valea Someşului, localitatea Medieşu Aurit a avut o evoluţie aparte faţă de aşezările învecinate. Apropierea vadului peste Someş, folosit intens până-n momentul construirii podurilor permanente de la Satu Mare şi Ardusat, a conferit Medieşului un rol central în zonă.

Probabil poziţia geografică avantajoasă a determinat pe regele Ungariei, Ştefan al V-lea, să aşeze aici colonişti aduşi din Imperiul German în jurul anului 1271. Regele a acordat privilegii oaspeţilor veniţi, documentul fiind şi prima menţiune scrisă a localităţii. Acest caracter de colonie al aşezării a fost doar unul temporar, pentru că, nici un deceniu mai târziu, în 1280, localitatea apare ca proprietate a palatinului Moys, care o lasă prin testament ginerelui său Móric. După mai bine de un secol, cinci documente papale oferă informaţii de importanţă deosebită despre istoria aşezării. Este cunoscut faptul că perioada timpurie al evului mediu duce o lipsă acută în izvoare referitoare la zona noastră, astfel seria documentelor privind Medieşul devenind de-a dreptul unică. În lipsa unor repere cronologice clare, datele au fost asamblate de către istorici sub forma unui „puzzle” care mai are, din păcate, multe piese lipsă. La o dată neprecizată, situată oricum înainte de 1215, localitatea fusese luată din mâinile românilor şi ocupată de regalitatea maghiară, care susţine în zonă, începând cu secolul al XIII-lea, acţiunile de convertire la catolicism, conduse de ordinul franciscan. Procesul are rezultate palpabile doar prin anii 1370, când văduva banului Simion, Caterina de Meggesallia se implică financiar şi moral în susţinerea activităţii misionare a călugărilor franciscani. Această doamnă fusese cea care a atras atenţia papalităţii asupra problemelor de jurisdicţie a bisericii catolice în zonă, obţinând diverse avantaje şi scutiri care înlesneau funcţionarea parohiilor catolice incluse în domeniul Medieş. Astfel, impozitul datorat bisericii catolice, decima, avea să fie îndreptat în cea mai mare parte înspre susţinerea materială şi dotarea parohiilor săteşti, a căror înfiin- ţare fusese sprijinită chiar de Caterina, şi nu înspre înaltele foruri ecleziastice, conform practicii obişnuite.


De asemenea, spre a facilita integrarea spirituală a locuitorilor domeniului în sânul bisericii catolice, Papa permite franciscanilor aflaţi în zonă să rezolve probleme care în mod normal erau de competenţa episcopului sau chiar a papei (iertarea unor păcate capitale). Interesul Suveranului Pontif pentru această regiune periferică a Ungariei medievale, interes care de altfel a determinat transmiterea informaţiilor pe care le avem despre localitatea Medieşu Aurit, se încadrează într-o acţiune mai amplă de catolicizare, susţinută din a doua jumătate a secolului al XIV-lea de regele Ludovic de Anjou.

Este cert în istoria Medieşului ca în 1280, ajunge în proprietatea familiei Móric din neamul Pok, prin moştenire. De origine din comitatul Győr, strămoşii familiei ajung în zona Sătmarului prin Nicolae, care, implicat în conflictul dintre regele Béla al IV-lea şi fiul său, Ştefan al V-lea, cade în dizgraţie şi se refugiază în această regiune. Începând cu secolul al XIV-lea, ramura de Medieş a neamului Pok va fi cunoscută drept familia Móric. Aceştia vor fi stăpânii aşezării şi ai întregului domeniu format în zonă până la stingerea familiei, în anul 1490. Doi ani mai târziu, nobilii din familia Báthori moştenesc domeniul Medieş, în virtutea unor alianţe matrimoniale cu proprietarii anteriori. În această perioadă Medieşul devine centrul domenial, obţinând şi rangul de târg (oppidum).


Peste o sută de localităţi aparţineau acestui domeniu, cuprinzând în totalitate Oaşul şi localităţile de pe ambele maluri ale Someşului, începând de la Seini şi Roşiori până la Odoreu şi Culciu.

După Báthoreştii din ramura de la Şimleu Silvaniei, vine rândul familiei Lónyai să dobândească domeniul cu centrul la Medieşu Aurit. Sigismund Lónyai, comite de Bereg şi Crasna şi diplomat al principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, este cel care a început construcţia castelului care există şi azi în centrul localităţii.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *