26 March 2019
Festivalul Berii Artizanale

Nicolae Porumbescu, arhitectul care a dat viaţă Sătmarului

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Arhitectul Nicolae Porumbescu – numit de cei apropiati încă din studenţie Gipsy – s-a născut în Bucureşti, în 1919. Copil fiind şi-a dorit să fie sculptor modelând cu talent lemnul. Urmează ca bursier liceul „Mihai Viteazul”, după care se înscrie la Facultatea de Arhitectură devenind diplomat în 1958.

Din anii studenţiei lucrează în atelierele unor arhitecţi recunoscuţi, cel mai apropiat fiind de Gh. Simotta. Îndrumat de dascăli valoroşi se formează în spirit clasic cu aspiraţii moderniste. Admirator al lui Brunelleschi şi Palladio, dar şi Le Corbusier, îşi trage esenţa talentului său din arhitectura tradițională românească. Ca arhitect lucrează la instituţii de profil din Bucureşti până în 1965 când pleacă la Suceava. Descoperă fabulosul tezaur arhaic din Bucovina şi Maramureş şi are o revelaţie asupra destinului lui arhitectural care de acum va fi strâns legat de estetica artei tradiţionale.


În 1970 se înfiinţează Secţia de Arhitectură a Facultăţii de Construcţii din Iaşi la cârma căreia vine secondat de soţia sa Maria Porumbescu şi o serie de tineri profesori care dau acestei şcoli un specific probat de generaţiile de absolvenţi până în 1983 când se desfiinţează. În perioada didactică participă la numeroase concursuri în care îşi etalează crezul identitar – “Dreptul la arhitectură”. Este, de altfel, perioada cea mai fertilă în care proiectează şi construieşte cele mai importante lucrări care îi definesc stilul – un regionalism critic izvorât din datele locale şi mai puţin din cele teoretice la care regimul oficial era opac. Se mută la Satu Mare pentru a-şi definitiva opera – Ansamblul Central care va deveni în opinia sa un „spaţiu al veneraţiei”. În ultimii ani de viaţă se retrage la Suceava – tărâmul împlinirii sale – unde îşi proiectează ultima destinaţie în care se va retrage în 1999.

Omagiat în Gazeta de Nord-Vest
În numărul din 10 decembrie 2014 al cotidianului Gazeta de Nord-Vest, domnul profesor Teodor Curpaş îi aducea un omagiu acestei mari personalităţi a Sătmarului printr-un articol intitulat “N.Porumbescu – 15 ani de la moartea sa!”. Cu voia dumneavoastră, am să spicuiesc câteva rânduri din acel articol.


“ Există oameni pe care, atunci când îi întâlneşti, pentru prima oară, ai impresia că, de fapt, îi cunoşti de când lumea! Acest sentiment m-a încercat în urmă cu ceva ani buni, când se lucra la proiectarea Centrului Nou al municipiului nostru drag, perioadă când conduceam destinul clubului ,,Olimpia”. Atunci, seară de seară, stăteam ,,în poveşti” cu distinsul prof. univ. arhitect Nicolae Porumbescu. Asociez numele acestei personalităţi de cel al arhitectului Gyure Ludovic, astăzi directorul Casei de cultură cu care ne mândrim, atât prin existenţa ei, cât şi pentru multiplele activităţi de aici.


Respect, preţuire şi drag, deopotrivă, pentru omul N. Porumbescu şi pentru arhitectul N. Porumbescu. Îmi era drag să-i ascult explicaţiile privitoare la ciornele din faţa lui, îmi este drag să descos sentimentele de apreciere ale locuitorilor din judeţ, care rămân profund impresionaţi când păşesc spre Centrul Nou, cu Palatul politico-administrativ, Primăria, Casa de cultură, piaţa, blocurile ce se impun, scările ce leagă Palatul de Casa de cultură, absolut totul, luminat aparte şi cu o destinaţie precisă, gândită cu chibzuială.
Proiectul sediului a fost realizat între anii 1977-1988, obiectiv central ce domina tot ansamblul arhitectural, realizând, în final, un peisaj urban ce aduce noul în silueta Sătmarului. Este ceva nou, dar păstrează mult din arhitectura cu specific naţional. Un obiectiv de reală importanţă este Casa de cultură prin masivitatea ei, prin aşezare şi prin eleganţă, urmată de o privire atât de îmbietoare. Această construcţie nu se aseamănă cu cele ştiute până atunci, doar prin denumire, ea fiind organizată din cu totul alte criterii, armonizându-se cu întregul ansamblu arhitectural. Unii care n-au făcut nimic la viaţa lor pentru o comunitate îşi arăta ,,colţii” vorbind de funcţionalitatea specifică perioadei comuniste. Cunoscându-l aproape bine pe arhitectul în suman maro şi cu fular căzând pe un umăr, alături de ajutorul său credincios Gyure Ludovic, daţi-mi voie să am un pic de mândrie că aceste obiective au fost realizate şi înseamnă mult pentru oraşul nostru, ridicând, din acest punct de vedere, prestanţa unui centru de judeţ. La fel simt mândrie prin existenţa ,,Casei poporului” din capitală, construcţie remarcată pozitiv la nivel de Europa. Frumoasă şi utilă se dovedeşte construcţia din Centrul Nou a Magazinului universal, construcţie realizată între 1975-1979, unde astăzi îşi desfăşoară activitatea o serie de oameni de afaceri, sper prosperi.


Păcat că acest centru, cu piaţă, cu lampadarele, cu spaţiile verzi, cu scările, cu fântâna arteziană, nu este folosit pentru altfel de activităţi. Oricum, ea n-a fost concepută pentru comerţ de mici şi bere şi nici pentru a desfiinţa oaza de linişte de care poate beneficia un oraş cultural prin tradiţie. Vorbind despre activitatea marelui arhitect N. Porumbescu, semnalam multele lucrări de arhitectură social-culturală în perioada 1948-1980, ele fiind 46, lucrări de expoziţie în număr de 14, proiecte de arhitectură locuinţe în număr de 27, proiecte de urbanism 61, parcuri şi amenajări exterioare (1950-1980)-7, apoi concursuri(6), proiecte de mobilier (10), studii teoretice, conferinţe şi publicaţii (25), activităţi de măsurare tehnică (în 1962-1988) etc. A primit o mulţime de distincţii, a îndeplinit funcţii importante profesionale, a fost apreciat prin premii ale Uniunii Arhitecţilor. Printre cele peste 230 de implicări directe în realizarea obiectivelor mari ale României, amintesc doar câteva : Circul de stat Bucureşti, Cartierul ,,Balta Albă”, mobilier pentru Centrul ad-tiv şi Casa de cultură din Satu Mare, locuinţe în Centrul Nou din Satu Mare, sediul Facultăţii de arhitectură din Iaşi, a celei de construcţii din Iaşi, Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti, Sediul ad-tiv Suceava, Casa de cultură Baia Mare, Teatrul din Hunedoara, Şcoala medie din Bacău, Centrul sportiv din Cluj, Hotel Sportiv Poiana Braşov, Stadion-patinoar Poiana Braşov, Centrul universitar Bacău, Stadionul ,,23 August” Bucureşti, Clubul sindical Bucureşti etc.

Editura ,,Dana Art” din Iaşi, scoţând minunata carte enciclopedică despre viaţa şi activitatea arhitectului ,,N. Porumbescu-omul şi arhitectul”, realizează un catalog ce se vrea şi un omagiu la împlinirea a 15 ani de la trecerea spre cele bune a proeminentei figuri din arhitectura românească. Aici apar fotografii, schiţe, studii şi desene din care îl putem recunoaşte pe N. Porumbescu. A activat în frumoasa profesie o jumătate de secol, în care s-a impus ca arhitect complet, fiind fondatorul şcolii de arhitectură de la Iaşi. Provine dintr-o familie de oameni simpli, care a crescut şi educat 5 copii, toţi băieţi. Moare la vârsta de 80 de ani, la 30 noiembrie 1999”.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *