19 June 2019
Festivalul Berii Artizanale

Amintiri din “Epoca de Aur” cu Mircea Deac, directorul Şcolii Populare de Arte

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Din 2005 director al Şcolii Populare de Arte, instituţie la care se implică foarte mult, Mircea Deac îşi aduce cu nostalgie aminte de anii tinereţii care au coincis cu cei ai Epocii de Aur, aşa cum este cunoscută perioada ultimilor 10 ani din perioada regimului ceauşist din România.

“Ca mai toţi puştii din generaţia mea am început să cânt mai serios la Casa Pionierilor din oraş. Aveam 14 ani şi cântam la chitară bas. Un an mai târziu am studiat la Şcoala de Arte unde am cântat în trupa Nova Grup. Îmi aduc de aminte că de data aceasta am trecut la chitară solo deoarece cei din trupa cealaltă ziceau că n-am nici o treabă cu basul şi m-au pus pe liber” rememorează oarecum amuzat Mircea.


A urmat o altă trupă, Arcis, care aparţinea de clubul tineretului şi cu care a participat la o serie de concursuri, festivaluri şi tabere de creaţie. În paralel cu aceasta a cântat şi în Quint Rock, prima trupă din România care a pus în scenă o operă rock.

Tot el ne dezvăluie că tinerii se “rupeau” în figuri în celebra Disco Nord şi-şi scuturau pletele prin crâşmele cu ştaif din oraş. Anii ’70-’80 au fost perioada de glorie a celebrei Disco Nord acolo unde se aduna creme-a la creme-ul tinerilor din Satu Mare şi în care domnişoarele care de care mai gătite veneau să-şi etaleze farmecele în faţa junilor spilcuiţi. Disck Jokey era faimosul Dick, cel care era socotit unul dintre cei mai buni DJ-ei din ţară şi care ştia într-un mod inimitabil să întreţină buna dispoziţie dar şi să pună cea mai în trend muzică a momentului.

„Localuri precum Dacia, Aurora, Mioriţa, Poiana Codrului, Luceafărul erau pline ochi seară de seară iar muzica live îi înflăcăra pe tinerii rockeri care veneau să mai asculte un remake de-a lui Santana, Beatles, Creedence Clearwater Revival ca să enumăr doar câteva din trupele străine pe care le interpretam. Desigur că puneam în scenă şi muzică românească fiindcă aşa era modelul dar principalul era că toată lumea se simţea bine. Eu am început cu Arcis iar mai apoi am cântat în celebra Casino, trupă care înainte să vin eu, câştiga în 1984, Marele Premiu al Festivalului de Jazz de la Sibiu, o performanţă fabuloasă pentru muzica uşoară din Satu Mare. Dintre marile mele realizări cu trupa Casino se numără un loc întâi la Cântarea României, deloc de lepădat pentru acea perioadă. Mi-aduc aminte că mai cântam şi la Joia Tineretului, unde nu se consuma alcool ci doar sucuri, dar noi mai fentam şi ne aducea chelneriţa câte o „cafea îmbunătăţită” care consta într-o ceaşcă de coniac, rom sau bitter. “ rememorează Mircea Deac.

Cele mai frumoase momente din viaţa muzicală le-a trăit în trupa Casino
“Din capul locului trebuie spus că de fapt evoluţia mea în muzică mi-am desăvârşit-o în trupa Casino, deoarece am avut şansa să cânt alături de oameni care aveau majoritatea Conservatorul toţi dintre ei fiind foarte aplecaţi asupra a tot ce făceau” spune Mircea.

Trupa Casino este cunosctă ca una dintre cele mai valoroase trupe de muzică din Satu Mare, câştigătoare a numeroase festivaluri, cel mai important fiind Festivalul de Jazz de la Sibiu din 1984, socotit cel mai important festival de gen din România. Cu trupa Casino a participat la o seie de concursuri şi festivaluri iar după 1989 a plecat într-un turneu în Franţa.

“Am fost foarte apreciaţi în Franţa”
Au fost printre primii care au primit viza de plecare pentru Franţa. Erau momentele euforice de după Revoluţie când toţi artiştii doreau să plece afară pentru a-şi demonstra talentul.


”A fost o adevărată aventură toată această călătorie cât şi obţinerea vizelor. Francezii au fost extreme de surprinşi de ce muzică le-am prezentat. Chiar a apărut un articol a unui ziar din Lorion, unde am fost primiţi, şi care titra mare pe prima pagină: „Ils sont venu. Ils sont tous la!” (Au venit. Sunt toţi aici!). Am fost aşteptaţi de primar însuşi la gară şi priviţi oarecum ca nişte ciudaţi. Asta până să începem să cântâm deoarece după aceea i-am uimit pe toţi. Acolo am înregistrat şi primul nostru album iar ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că deja oamenii din Lorion ne cântau piesele.” îşi aminteşte cu nostalgie Mircea.

După şase luni a revenit în ţară unde a repus pe picioare trupa Arcis, atât de dragă lui. Din 1996 a pus bazele unor trupe precum No Comment şi XXL Band, care şi la ora actuală sunt socotite printre cele mai valoroase din Sătmar.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *