26 March 2019
Festivalul Berii Artizanale

Cine sunt jurnaliştii pentru dumneavoastră?

Filed under: Editorial |

Un jurnalist pregătit, un publicist, un poet sau scriitor este, obligatoriu, un tribun permanent al poporului, unul care apără naţiunea şi democraţia cu credinţă ce este ţesută în frumosul uman! Arta scrisului este o regulă de bază care poate fi urmată mereu de către orice condeier veritabil. Mă întreb, de multe ori, dacă cititorii ziarului, dacă cei ce urmăresc programele pe micul ecran, cei care răsfoiesc volumele noi de poezie sau proză sunt acei oameni minunaţi şi sensibili care îşi dau seama ce înseamnă a scrie… a scrie în aşa fel încât cele scrise să slujească interesele celor care citesc?

Să nu-şi închipuie cineva că un material, destinat publicării, se face uşor, că “pocneşti din degete” şi apare materialul! Nicidecum! Nici după elaborare, materialul nu este apt pentru a fi publicat! Trece prin mai multe faze, iar cei de la culegerea lui, corectarea şi aranjarea lui în pagină, tipografia şi distribuirea sunt cei din umbră, care au o mare contribuţie la realizarea unui cotidian ce se vrea, exact ce spuneam, o sursă importantă de informaţie, de îmbogăţire a cunoştinţelor în diverse sfere de activitate la nivel de oraş, judeţ, ţară şi ţări!

Să ştiţi, stimaţi cititori, că acela care este jurnalist adevărat, poet sau scriitor, nici măcar din dragoste pentru neamul său nu poate fi acuzat pentru intenţii de ucidere a altui neam! Este şi o idee călăuzitoare a apărătorului naţiunii şi al patriei sale, este şi o figură emblematică a autorului român din epoca noastră modernă. Şi eu am muncit şi muncesc şi în prezent într-o redacţie atât de serioasă, în care slujim cauza literaturii, artei şi culturii, iubindu-i şi simţindu-i aproape, apreciindu-i pe cei care, ca lirici şi tribuni ai poporului, îşi apără neamul, stând de strajă la tot ce slujeşte prosperităţii ţării şi umanităţii. De aceea, îi consider pe colegii mei buni camarazi cu care pot să lupt pe aceeaşi baricadă.

De ce un jurnalist trebuie să fie unul autentic? Pentru că jurnalistul poate fi doar cel care din bazinul originalităţii române umple ulciorul propriei sale originalităţi. Toate materialele emise de ei sunt pătrunse de acea convingere că singurul lucru pentru care nu poţi pierde încrederea este adevărul. Jurnalistica, pentru noi, este o sursă de inspiraţie pentru tot ce vom realiza în domeniul scrisului. La noi în ziar, întâlnim adesea multe scrieri publiciste, comentarii politice, mărturii despre scriitori şi poeţi, precum şi studii şi eseuri bine documentate, în care se oglindesc marile adevăruri spuse în cele mai variate genuri ale jurnalisticii. Le întâlnim în probleme sociale, economice şi chiar în chestiuni politice. Numai aşa pot fi recunoscute realităţile caracteristice epocii noastre, atât de bulversate, ale capitalismului sălbatic, de care este frământată întreaga populaţie a ţării. În ziarul nostru apărăm naţiunea, ţara şi limba lui Eminescu, fără să aducem jigniri nimănui! Toată activitatea jurnalistică, desfăşurată de noi în mod exemplar, poate fi caracterizată succint prin proverbul latin: “Salvo iure alieno!”- “Fără violarea drepturilor altora!”. Ştim foarte bine că, dacă noi, cei care trăim aici, români şi maghiari, deopotrivă, avem inimă şi putere, aceste cuvinte trebuie să se respecte, şi pacea se va instala în inimile oamenilor, se va statornici armonia interetnică şi prosperitatea patriei. Avem oameni, aici, în Satu Mare, ce pot fi exemplu pentru generaţiile viitoare de jurnalişti prin a demonstra ce înseamnă să fii european, ce înseamnă să aştepţi vizita, după 20 de ani, a Papei Francisc în România, încât 31 mai – 2 iunie să fie sărbătoare pentru România!

M-au impresionat cuvintele P.S. Schonberger în emisiunea “Glasul bisericii”, cuvinte care au mers direct la sufletul telespectatorilor, indiferent de apartenenţa religiei sau etniei! Îi mulţumesc şi-l apreciez pentru ţinuta sa! Oricum, după multele emisiuni televizate cu episcopii noştri, cu mulţi preoţi, primari, directori de instituţii, patroni de tot felul, oameni politici, dascăli, studenţi, elevi şi chiar oameni obişnuiţi, mi-am dat seama şi am sentimentul că pe cei buni destinul îi păstrează chiar dacă îi decimează, fie din cauza ticăloşilor!

Mă adresez dumneavoastră, stimaţi cititori, ca un mic al acestei lumi, să încercăm toţi să fim mai buni şi răbdători, aplecaţi la necazul fiecăruia, drepţi şi cinstiţi, neîntinaţi în faţa propriei conştiinţe, simţitori la durerile neamului umilit, batjocorit şi trădat de cei pe care i-am considerat prieteni, iertători cu cei care au greşit din nepricepere, aprigi şi ascuţiţi la vorbă cu toţi cei care vin împotriva neamului românesc! Oare, e greu? Să încercăm fiecare, la locul său de muncă, să ne facem datoria, să nu păcălim, să oferim ce avem mai bun în noi! Cu nimic zbaterea noastră nu va fi în zadar! Crezul unui om neobişnuit, valoros, tot mai rar întâlnit astăzi printre noi să fie “Nimic pentru sine, totul pentru cei mulţi şi nevolnici!”. Îl rugăm pe Măritul să ne ţină în grija Lui!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *