26 March 2019
Festivalul Berii Artizanale

Contele Károlyi Sándor, un personaj providenţial pentru Cetatea Ardudului

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Este greu de spus ce s-ar fi întâmplat cu Cetatea de la Ardud (ruinele sale) dacă Károlyi Sándor nu ar fi avut dorinţa să ridice aici un castel. Datorită strictei contabilităţi ţinute şi a registrelor cu diferitele lucrări executate, putem să ne facem o imagine mai bună a ceea ce a însemnat construcţia acestui castel şi frământările legate de el a contelui.

În timpul lucrărilor de reconstrucţie au fost găsite o mulţime de obiecte de uz casnic, ghiulele de tun folosite la asediul din 1565, rămăşiţe de blazoane din marmură şi diferite inscripţii. Din materialul preexistent la Cetatea Medievală a fost făcută o selecţie a ceea ce se putea folosi sau ce este stricat şi totodată s-a luat hotărârea să se ardă un mare număr de cărămizi necesare construcţiei. Tot în timpul lucrărilor de amenajare şi de degajare a dărâmăturilor din interiorul curţii Cetăţii se va descoperi şi o fântână pe care oamenii plătiţi de către Károlyi o vor curăţa ca să poată fi folosită. Istoricul maghiar Dr. Terdik Szilveszter are o lucrare foarte bine documentată pe baza arhivei familiei Károlyi aflată la Budapesta.

După evaluarea ruinelor Károlyi Sándor va decide ca, datorită crăpăturilor din unele ruine, acestea să fie desfăcute şi să fie reclădite la o altă dimensiune iar cărămida şi piatra de la ele să fie folosită în altă parte a constucţiei. Pe vechile fundaţii ale Cetăţii Evului Mediu a construit noi clădiri, cum ar fi un deposit de grâne pe latura de vest iar unuia dintre turnuri i-a dat întrebuinţarea de bucătărie.

O altă informaţie pe care merită să o scriem este că Károlyi Sándor a fost interesat ca să-şi construiască aici un castel abia după anul 1720. Anterior acestei date Ardudul era dat de către Comite în arendă vicecontelui Eötvös Miklós. Posibil ca în mintea lui Károlyi să fi încolţit, treptat, ideea de a-şi face o reşedinţă la Ardud care să-l reprezinte. Din documentele de arhivă vedem în mod clar că acesta cunoştea bine istoria locului; atunci când a fost găsit spart blazonul familiei Dragfi a pus să fie pictat pe unul din pereţii castelului. Tot documentele de arhivă ne relevă că guvernatorul Ardudului din această perioadă a reconstrucţiei Cetăţii, a fost Bartha Pál. Pe parcursul renovărilor Károlyi Sándor a devenit tot mai entuziasmat de Cetate şi într-o scrisoare trimisă fiului său Ferenc se exprimă plin de patos: “Cetatea Ardudului se curăţă, n-aş mai da-o nici pentru 2.000 de forinţi, pe care acum o perfecţionez, sperând să-mi aducă mai multă avere.” Aceasta a fost suma pe care a primit-o Rakoczi de la Károlyi pentru nevoile sale, dându-i Ardudul ca şi garanţie. Reconstrucţia Cetăţii se făcea destul de încet, dar cel care coordona acest proces a fost foarte atent la detalii şi scria rapoarte zilnice contelui Károlyi, despre modul în care avansează lucrările sau de ceea ce a descoperit.

“În laterala Cetăţii de la portiţă, m-am apucat de dezgropat o bună bucată şi pe interiorul uşii, din molozul lateralului Cetăţii, atât cât s-a arătat, am început să reconstrum laterala, croind în fundaţie, Dumnezeu ştie ce avere avem aici între pietre şi cărămizi. Nimic folositor nu s-a găsit aici.” Scrisoarea este datată de la 30 martie 1721.

Károlyi Sándor, într-o altă scrisoare, specifică în mod clar că din ghiulele găsite – care se pare că au fost în număr mare – să se facă ( cu ţiganii din Ardud) vârfuri de săgeţi şi bare de metal.

“…iar dacă mai găseşti ghiulele din acelea fabricate la minele Illoba, să faci vârfuri de săgeţi, facându-le cu ţiganii, forma luând-o de la Thot Marton (…) Ghiulele din Ardud să le topească şi să le prelucreze în bare de fier”.

În jurul anului 1728 întreaga zonă a Cetăţii a fost curăţată şi s-au finalizat o parte dintre camerele dintre cele două turnuri rotunde SVşi NV. Tot din corespondenţa dintre constructor şi Károlyi aflăm că în turnul dinspre NE se afla capela deasupra temniţei. O atenţie deosebită s-a dat curăţării şi reparării pivniţelor, construrii unui altar la Cetate şi facerii de vase pentru uzul casnic. În această privinţă Károlyi va delega un olar de origine germană, înclinând să credem că era unul dintre coloniştii veniţi pe domeniul Ardudului. Tot din corespondenţa lui Károlyi reiese că lemnul de la Cetate a fost adus din Ghirişa şi contele era foarte mulţumit de atitudinea ghirişenilor faţă de el. “Să vă dea Dumnezeu tot ce e mai bun, bunilor vecini, să vă fie bine, fie binecuvânzat Numele Sfânt al lui Dumnezeu.”

În unul dintre turnurile de poartă, numit şi “Turnul Călăreţului” se va monta un ceas. La sfârşitul anului 1738 castelul era tencuit, atât în exterior cât şi în interior. Contele va adăuga o mulţime de clădiri interioare şi va construi un turn nou, care din corespondenţa sa rezultă că în anul 1739 încă nu era gata. Din registrele contabile referitoare la Cetatea din Ardud vedem că la tencuirea ei au lucrat patru zidari, iar în timpul muncilor agricole doar doi. Numele meşterului care s-a ocupat de facerea cărămizilor este Umprehent Mátyás care a fost plătit pentru munca lui cu 391 forinţi de Rin şi 85 de dinari.

Nu lipsit de importanţă este că Cetatea din Ardud a fost prevăzută cu toalete, iar sticla folosită la ferstrele Cetaăţii era plumbuită. Camerele Cetăţii erau mobilate cu mobilă făcută de diferiţi meşteri artizani ai locului. Camerele erau zugrăvite în diferite culori şi erau încălzite cu sobe de teracotă. În urma cercetării inventarelor aflate la Budapesta se poate vedea că interiroul Cetăţii era în majoritatea încăperilor pictat cu imagini de tematică religioasă şi gravuri înrămate. Cel care a pictat capela din interiorul Cetăţii era un pictor din Baia Mare, pe nume Stix János.

Este interesantă concluzia trasă de către Dr. Terdik Szilveszter la adresa moştenitorilor Cetăţii Ardud: “Membrii familiei Károlyi de mai târziu, n-au fost atât de respectuoşi faţă de operele strămoşilor, cu toate că la sfârşitul sec. al XVIII-lea au vrut să-l reconstruiască Secolul al XIX-lea i-a adus aproape distrugerea totală. Întrucât familia nu mai locuia demult în ea, districtul birourilor de stat din epoca lui Bach au preluat-o, astfel că sub Károlyi Lajos au dat jos acoperişul castelului, lăsându-l în voia sorţii. Întrucât Petőfi s-a căsătorit aici, în anul 1890 au reînoit turnul de sud –vest în stil neogotic, pentru ca amintirea poetului să fie respectată.”

Iubitor de frumos şi putere, Károlyi Sándor a vrut să facă din Cetatea de la Ardud unul din pilonii domeniului său. Prin reconstrucţia Cetăţii a dat o şansă locului şi a dorit ca generaţiile viitoare să cunoască acest loc plin de istorie.

Sursa: “Istoria unei Cetăţi. Ardud 1215-1945” – Ştefan şi Rodica Berci

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *