26 March 2019
Festivalul Berii Artizanale

Înstrăinarea terenurilor agricole

Filed under: Editorial |

În ultimii 30 de ani foarte mulţi români şi-au vândut pământurile la străini, la preţuri incredibil de mici. Tinerii au plecat în străinătate, iar părinţii, ajunşi la vârsta senectuţii, au fost într-un fel sau altul obligaţi să-şi vândă terenurile agricole moştenite de la cei care au luptat în cele două războaie mondiale. Într-un sat, situat foarte aproape de Satu Mare, un localnic mi-a destăinuit faptul că din cele 700 de hectare existente au mai rămas vreo 200, restul au fost vândute unor cumpărători străini necunoscuţi. În multe zone din comunele judeţului nostru, pământurile au fost vândute, iar tinerii au plecat să lucreze în străinătate.

Politicienii noştri sunt atât de absorbiţi de luptele lor politice încât le scapă printre degetele ignoranţei această problemă a vânzării unor terenuri agricole la preţuri simbolice. Poate că ar trebui restricţionat acest demers al unor proprietari de pământuri. Legea ar trebui să prevadă acest lucru printr-un articol simplu şi concis: “ Pământul ţării nu se vinde străinilor “. Proprietarii au dreptul să-l dea în arendă, dar nu să-l vândă unor investitori şireţi. Se spune că la crâşma din sat se-adună bărbaţii în faptul serii pentru a gusta un pahar de tărie. Acolo, cei interesaţi pot afla foarte multe lucruri despre: prestările de servicii, cine merge cu grâul la moară, cine efectueză diferite transporturi cu autocamionul propriu etc. La crâşmele din sat au poposit de-a lungul anilor şi cumpărătorii de pământuri. După ce un proprietar de terenuri agricole s-a delectat cu o vodcă sau două, cumpărătorul străin a început negocierile în vederea cumpărării unor suprafeţe de teren agricol. Preţurile atrăgătoare şi consilierea meşteşugită cu vorbe ademenitoare i-au convins pe foarte mulţi proprietari de la sate să-şi vândă suprafeţele de teren.

În unele zone ale ţării au fost achiziţionate suprafeţe mari de terenuri, mai ales în zona montană, cu scopul de a demara, vezi Doamne, nişte proiecte în vederea protejării acestora. Unii au vizat şi achiziţionarea unor terenuri în subsolurile cărora există diferite zăcăminte, care conţin cele mai preţioase metale din tabelul lui Mendeleev. Strategiile imaginate de unii străini le-au adus beneficii importante, pe considerentul că piaţa este liberă, că suntem în economia de piaţă şi că în capitalism “se vinde şi se cumpără orice pe bani”.

Din fericire, mai avem şi români care au simţul proprietăţii şi nu acceptă să fie păcăliţi de cumpărătorii care doresc să cumpere cât mai multe terenuri, cu scopul de a sfârteca trupul României. Avem terenuri foarte productive în diferite locaţii din judeţul Satu Mare, dar foarte mulţi cred că statul ar trebui să intervină pentru ca aceste terenuri să nu mai fie înstrăinate. Unii, de pildă, ar dori să dea în arendă pământurile lor administraţiilor publice locale. Această mentalitate este moştenită de la vechiul regim socialist. Sigur nu este posibil acest lucru, pentru că ne-am reîntoarce la fostele CAP-uri. Totuşi, poate decidenţii se vor gândi la unele soluţii constructive menite să stopeze înstrăinarea pământurilor româneşti, oricare ar fi ele, din zona câmpiei sau cea montană. Încurajarea Asociaţiilor agricole româneşti, prin subvenţii mai mari, ar crea această posibilitate a preluării în arendă a cât mai multe suprafeţe de teren agricol. Dacă până mai ieri poetul George Coşbuc scotea în evidenţă dorinţa poporului de a avea pământ prin poezia NOI VREM PĂMÂNT, în zilele noastre am întâlnit proprietari care au exclamat: NOI VĂ DĂM PĂMÂNTUL !, numai să-l lucraţi, fără să ne daţi niciun leu…,dar nici nu vrem să redevină CIOCOII PRIBEGI stăpâni în satele noastre româneşti. Iată cum descria starea românilor, care erau slugi la ciocoi ( Termen de dispreţ pentru un exploatator, mai ales al populaţiei de la sate – n.a. ), poetul George Coşbuc:

“Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini,
loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi…”
Dar vrem pământ!
( Noi vrem pământ !- de George Coşbuc)

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *