23 May 2019
Festivalul Berii Artizanale

Preotul Gabriel Chereji, din Cuţa, vine cu volumul de versuri “Rafinarea dragostei”!

Filed under: Editorial |

Se spune că poezia este un apanaj al tinerilor. Aşa să fie! Să ne aducem aminte ce spunea Puşkin, cu două veacuri în urmă : “Anii te trag către aspra proză”. Şi dacă preotul Gabriel, la vârsta lui tânără, scrie poezie, şi chiar de dragoste, cum e şi titlul volumului, înseamnă că este foarte tânăr la suflet. De fapt, volumul a apărut cu şapte ani în urmă, la Editura “Enesis” din Baia Mare, şi-mi dau seama că autorul are dreptate când spune : “Nu este un lucru la îndemână să aşterni câteva cuvinte în preambulul unei cărţi de poezii, pe care o consideri un timid debut literar în numele dragostei… este un sul de cuvinte, care hrănesc sufletul pur cu dragostea profundă”.

Câtă bucurie au părinţii când îşi văd copiii realizaţi! Ceva asemănător simt dascălii, când află că foştii lor elevi sau studenţi au ajuns cineva şi că i-au depăşit chiar!

Cunoscându-l bine pe preotul Gabriel Chereji, prin multiplele preocupări, aducându-şi serios contribuţia, fie ca preot în Paris şi la Cuţa, fie prin vocea-i cultivată, fie ca soţ şi tată model, fie iubitor de oameni şi… iată, fie în poezie, făcând să apară o prezenţă dinamică pe o perioadă scurtă, care îi dă dreptul la preţuirea noastră, a prietenilor, a credincioşilor, a celor de la “Glasul bisericii”, a colegilor de breaslă şi, desigur, a celor care scriu versuri!

Interesant că slujirea şi dăruirea de preot se potriveşte perfect cu talentul muzical, cu vocea fermecată, dar şi cu poezia. Toate sunt vocaţionale şi i se potrivesc lui Gabriel Chereji ca o mănuşă. Volumul de versuri “Rafinarea dragostei” are 110 pagini şi cuprinde 102 poeme de dragoste în care “iubirea profundă pluteşte pe o arcă imperială ce se adăposteşte în esenţa spiritului pur şi melancolic, care va trăi etern, deoarece Dumnezeu a creat sufletul şi l-a învelit în corpul uman, dăruindu-i-se cununa regală, şi anume frumuseţea sufletească şi trupească deopotrivă…”

Spune într-o poezie aşa: “Dragostea este atingerea inimii la sublim, / Ploaia sufletului pustiu,/ Ce îmbracă raţiunea în veşminte împărăteşti,/ Ale iubirii neimaginate pe veci”/.

Rareori am avut senzaţia, pe care am resimţit-o sigur, citind acest lucru al lui Gabriel Chereji, de linişte, de tăcere, care se aşază în spaţiul poemelor, fără zgomotul produs de aglomerări lexicale obositoare. Zice: “Sentimentele nu-mi sunt schimbate, / Pentru că noi / Suntem acelaşi suflet / Aceeaşi fiinţă./“

Versurile lui Gabriel Chereji au faţă de context o detaşare calmă, o relaxare care nu este expresia izolării, ci a delimitării unei identităţi dobândite prin acumulări răbdătoare : “Trezeşte-te frumoasa mea / Şi încălzeşte ziua ce-a venit, / Pentru că melancolia ta ce încântă aerul din lume, / Provoacă numai bucurie, / Încât bluza trupului simte magie / Şi acestea doar din tine”/.

Prezenta carte de versuri a lui Gabriel Chereji poartă un titlu semnificativ, ceva ce relevă din timbrul ei, tulburător şi melancolic, ocular şi grav totodată, dar şi de substratul etic ce alimentează multe din trăsăturile de rezistenţă ale volumului : “Iubirea te-a purtat / Din romantismul ce-a visat, /Să te ducă pe-un colţ de soare/ Şi să vadă lumea ce nu ştie / De Frumoasa împărăţie”/.

Este, Gabriel Chereji, un poet ce transcrie, în versuri grave, solemne, fără a fi retorice, bucuria vieţii, fragilitatea şi melancolia tăcerii, vizând condiţia omului dintotdeauna: “Izvorul unde dirijează iubirea/ E sufletul de unde se naşte fericirea / Şi îşi găseşte menirea.”/ Sau: “Toate stelele le-ar cumpăra pentru tine / Doar ca tu să-i simţi o privire, / Să-ţi poată admira chipul pe care şi luna-l doreşte, / De aceea doar mie îmi povesteşte”/.

Am prezentat fragmente din poemele pe care le-am răsfoit atent şi pot afirma că preotul Gabriel Chereji face parte din condeierii care şi-au respectat condiţia impusă, fiind mereu de partea adevărului sufletesc, realizând o carte importantă pentru biografia sa, mai ales că versurile vin de la un preot de suflet, medic al sufletului, om cu suflet!

Dacă-l aşez în faţa altarului, cu sufletu-i pe palme, versurile lui pot fi egalate cu frumoasele pricesne pe care le interpretează pentru credincioşii din Cuţa, credincioşi admirabili, care stau uniţi în preajma lui Gabriel, asemenea copiilor în jurul părintelui iubit!

Numai să fie apreciat acest om minunat de credincioşi, de cititori, de înalţii ierarhi şi, de ce nu, chiar târzie, de cartea ce merită discutată! Oricum, felicitări părinte Gabriel pentru tot ce faci pentru cei din jur! Felicitări pentru reuşitele poezii şi aşteptăm, toţi care te apreciem, un nou volum!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *