20 May 2019
Festivalul Berii Artizanale

Interviu imaginar cu un parlamentar!

Filed under: Editorial |

Nu-mi fixez un nume de parlamentar, dar… îmi imaginez un ales, poate sătmărean, poate din Transilvania, şi încerc să încheg un dialog atât de necesar pentru mulţimea de votanţi.

– Cum se vede azi, din acest colţ de ţară, Parlamentul de la Bucureşti? Şi invers?

– Cam departe faţă de aşteptările românilor. Uneori chiar foarte departe! Li se pot reproşa multe aleşilor Neamului prin situarea lor dincolo de interesele personale, în atitudinea cu consecinţe apăsătoare asupra României. Mulţi de acolo, de sus, au pierdut, înainte de toate, acea atât de necesară legătură cu OMUL, cu cei care i-au trimis acolo să le apere interesul, nu să-şi rotunjească averile. Prin interesele lor s-au deteriorat relaţiile interumane, iar locul exigenţei valorice a fost luat de goana după averi, după o îmbogăţire rapidă. Ca român cu identitate ardelenească, aş fi dorit o atitudine fermă faţă de cei care confundă Transilvania cu o Siberie, cu un sat fără câini şi uită că aici este leagănul naşterii Neamului nostru românesc, iar minoritarii nu creează legitimitate istorică!

– Ce mai înseamnă patriotismul?

– E adevărat că substantivul “patrie” şi derivatele lui nu mai este folosit de aleşi, mulţi în viaţa lor n-au răsfoit un dicţionar al limbii române şi… n-au citit “Scrisoarea III” de Mihai Eminescu! Poate de aceea au permis să nu se mai predea în şcoală, ea fiind cea mai frumoasă lecţie de patriotism. Se vede în Parlament că nu există grija pentru o mai curată şi frumoasă limbă românească, pentru o cultură naţională. După 11 ani a poposit în Satu Mare ministrul Învăţământului!

De câte ori mă întreabă cineva ce părere am, ca ardelean, despre patriotism, fac, imediat, trimitere la precizarea istoricului Al. Papiu Ilarian, ministru al Justiţiei, pe timpul lui Cuza, cerându-i-se să definească patriotismul: Aici, în Transilvania, a fi patriot şi naţionalist român “una şi aceeaşi este!”. Aşa sunt francezul, neamţul, grecul, ungurul, în sensul acelui naţionalism curat, luminat, care a dat şi “Şcoala Ardeleană”, echilibrat, tradiţional ardelenesc, nu înseamnă a fi împotriva cuiva. A-ţi iubi Patria, vatra strămoşească, locul care te-a dat lumii, pământul înaintaşilor lăsat moştenire, tradiţiile, nu înseamnă a duşmăni pe cineva! Din păcate, pentru unii români patriotismul ar fi “un sentiment perimat”.

– Aţi reuşit să explicaţi în plen adevăruri pentru care luptaţi?

– Lupta aleşilor este cea în numele adevărului, mai ales acum când există permanente tensiuni în societatea românească. Alesul trebuie să se exprime mereu în numele unor adevăruri tutelare: muncă, cinste, loialitate, respect reciproc, trudă pentru ridicarea Patriei comune, credinţă în Dumnezeu şi în Biserica Neamului! La mulţi nu există sentimente, ci doar interese şi politică ce ar trebui să fie mai smerită în faţa culturii, faţă de traiul zilnic al românului, convinşi de acel calm al realului şi al valorii. Aleşii trebuie să creadă în valorile morale ale Neamului, în cultivarea sentimentului naţional. Spunea IPS Justinian: “Poporul este suveran”, lucru care este o chestiune de demnitate şi acest popor refuză, de fiecare dată, rolul de învins! Nu-l va juca nicicând în istoria prezentă!

Obligaţia aleşilor, cu detaşare, cu implicare directă, cu exigenţă, să se străduiască să aibă personalitate şi demnitate în faţa responsabilităţii asumate când a apărut pe lista aleşilor! Ei trebuie să ştie cum se slujeşte adevărul, că doar au pretenţia că fac parte din “acea generaţie a cărţii” şi trebuie să fie preocupaţi de soarta Neamului, a traiului său zilnic, dar şi de soarta culturii naţionale, cu acea implicare directă, cu acel impact zilnic în tumultul cotidian. Dacă ar trebui să daţi socoteală în faţa celor care v-au ales, ce aţi putea raporta despre activitatea dumneavoastră?

E greu să realizezi momente demne de a fi evocate. Vin în minte tristeţi şi neîmpliniri care ar trebui, firesc, uitate. Uneori dez-iluziile vin în cascadă pentru că timpurile sunt agitate, complexe din punct de vedere social. Nu ştiu să trec ceva la capitolul “reuşite”, prin care să ies în evidenţă! Sigur, ar fi multe întrebări, dar, acum, în cei doi ani electorali în care am intrat, găsiţi dumneavoastră răspunsurile! Că doar “Poporul este suveran!”.

P.S. – N-am dat nume pentru că mi-am câştigat libertatea de a fi mai bun! Şi pentru aceasta nu trebuie să fac efort. Încercaţi şi dumneavoastră, măcar acum, în pragul Învierii!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *