17 July 2019
Festivalul Berii Artizanale

Superba Vale a Drăganului, un loc desprins parcă din legende

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Pentru iubitorii de munte şi amatorii de fotografii, Valea Drăganului reprezintă una din soluţiile cele mai bune pentru petrecerea unei zile sau a unui weekend în Munţii Apuseni.

Valea Drăganului este situată între Munţii Meseş, Vlădeasa şi depresiunea Huedin, fiind străbătută de Lacul de acumulare Drăgan-Floroiu, aflat la confluenţa dintre râurile Drăgan şi Sebeşel.

Elementul central al acestei văi este Barajul Drăgan-Floroiu, construit din beton în forma unui arc cu dublă curbură, înălţimea de 120 m si volum total de 112 milioane metri cubi de apă, fiind astfel unul dintre cele mai mari baraje din România.


Trecand peste toate aceste detalii tehnice rezultatul este unul splendid întrucât lacul în sine este împărţit în mai multe braţe despărţite de versanţii muntoşi, iar toată zona e o oază de verdeaţă şi aer proaspăt.
Accesul se face din DN1 Cluj-Napoca-Oradea, în comuna Poieni se face stânga spre Valea Drăganului, se trece prin Lunca Vişagului şi de acolo drumul continuă spre Baraj, în total din Poieni ar fi ~20km iar din Cluj ~70 km.

Satele Valea Drăganului şi Lunca Vişagului sunt lungi însă peisajul este din ce în ce mai frumos, dealuri împădurite, râul vă ţine companie pe partea dreaptă, sunt multe pensiuni şi cabane.


Mai mult decât o simplă locaţie turistică, barajul Drăgan şi întreaga zonă Valea Drăganului încorporează istoria cu elemente pitoreşti. Sub apă, nu departe de baraj, stau ascunse zidurile cabanei de la Pârâul Crucii. Legenda spune că aici s-au refugiat foarte mulţi români din toate satele cedate prin dictatul de la Viena în 1940.

La 200 de metri mai sus de baraj se află colonia Floroiu, cândva un orăşel în miniatură, ridicat pentru constructori şi familiile lor. Denumirea de Floroiu vine de la un mic băruleț deținut de un oarecare domn Floroiu. Seara, muncitorii de la baraj se tot îmbiau să meargă la Floroiu, așa că numele s-a extins la micuța așezare și apoi și la Baraj – la Floroiu.


Privind spre coada lacului, iese în evidenţă, ca un paznic impunător, Vârful Buteasa (1.714 metri). În dreapta se văd cătunul Alunu, adormit sub Vârful Caprei, Poieniţa – cu ultimele case atârnate de deal la Mişcu, iar spre Remeţi, păşunea trănişenilor, Rânşoru (luncşor).

Lacul de acumulare este populat cu peşte (clean, mreană, păstrăv indigen, păstrăv curcubeu şi chiar păstrăv auriu) şi este cunoscut ca un loc perfect pentru relaxare. Cu o înălțime de 120 de metri și o deschidere de 424 de metri, barajul formează un lac de acumulare de 292 de hectare, cu 112 milioane de metri cubi de apă.

Nu departe de baraj este situat lacul de la Beliș care poartă cu el o altă legendă, aceea a bisericii ascunse pe fundul lacului.


Drumul până la Barajul de pe Valea Drăganului este practicabil pe toată durata anului. E bine să știți că este interzisă oprirea maşinilor pe baraj, precum şi fotografierea sau filmatul de pe baraj.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *