17 July 2019
Festivalul Berii Artizanale

Tradiții şi obiceiuri de Paşte din Ţara Oaşului

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

În Ţara Oaşului, pregătirile gospodinelor încep încă din Joia Mare, când se face curat în casă şi încep să se pregătească prăjiturile şi cozonacii. În Vinerea Mare (Vinerea-Seacă) se ţine ajun, se posteşte şi se “împistresc” (înroşesc) ouăle, se fac coci şi pâine, se dă pomană celor sărmani întru pomenirea celor morţi.

În sâmbăta de Paşti, gospodinele pregătesc bucatele tradiţionale ce vor împodobi masa de sărbătoare. În dimineaţa zilei de Paşti, oşenii, îmbrăcaţi cu cele mai frumoase costume populare, duc în coşuri de nuiele (coşarca păştii ) diferite bunătăţi – pasca, friptura de miel, cârnaţii afumaţi, şunca, cozonacii, vinul, ouăle vopsite – spre a fi sfinţite de preot, la biserică. În majoritatea localităţilor din Oaş există obiceiul ca, în fiecare an, de Paşti, fetele să-şi confecţioneze sau să-şi achiziţioneze un nou costum popular cu care vor merge la biserică, dar şi la danţ. A doua zi de Paşti, în unele localităţi din Ţara Oaşului există obiceiul ca finii să meargă în ospeţie la naşi (“nănaşi”), finii ducând naşilor un colac frumos ornamentat (“împistrit”) şi un ol cu vin. De asemenea, mai există obiceiul ca în ziua de Paşti, imediat după sfinţirea păştilor, feciorii şi fetele să alerge cu pasca pentru a ajunge primii acasă în speranţa că se vor căsători în anul acela.


Se mai presupune că cel care va ajunge primul acasă va avea noroc, va fi cel dintâi în sat, îi va merge bine tot anul şi nu se vor lega bolile de el. “Ciogna” e numele dat de oşeni competiţiei de spargere a ouălor. Sătenii îşi aleg cele mai tari ouă si se întâlnesc în faţa bisericii. Cel care loveste cu oul spune “Hristos a Înviat”, iar cel al cărui ou este lovit răspunde “Adevărat a Înviat”. E o competiţie la care participă persoane de toate vârstele. Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale Ţării Oaşului, însă foarte puţin cunoscut, este înconjuratul bisericii, care se desfăşoară în a doua sau a treia zi după Paşti, în localitatea Racşa. În faţa bisericii, după slujbă, se adună feciori şi fete şi, după ce fac perechi (un băiat şi o fată), înconjoară astfel înlănţuiţi de trei ori biserica.


În curtea bisericii, la acest spectacol asistă întreaga comunitate. Aici se proiectează şi viitoarele căsătorii, căci mama unui băiat discută pe margine cu mama unei fete admirându-şi copiii şi vorbind despre posibilitatea unirii celor doi. Însă, înainte de orice semnificaţie tradiţională, acesta este un veritabil obicei al prieteniei, al apropierii sufleteşti, deoarece sărbătorile pascale sunt sărbători ale familiei, ale comunităţii. Un alt obicei de Paşti al oşenilor din Racşa e “Toaca”.


Imediat după slujbă şi chiar în timpul acesteia are loc un concurs între săteni pentru a vedea care bate mai bine toaca. Semnificativ e faptul că, deşi în cursul anului trasul clopotelor şi celelalte servicii religioase cad exclusiv în sarcina bărbaţilor, de Paşti interdicţia se ridică. La competiţie participă fete şi băieţi, tineri şi bătrâni. Practic, se scoate toaca în curtea bisericii, se agaţă de un nuc, şi oricine doreşte poate să vină să o bată. Unii se perfecţionează an de an şi devin adevăraţi maeştri în această artă.

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *