17 July 2019
Festivalul Berii Artizanale

Un secol de la eliberarea Sătmarului de sub teroarea grupărilor bolşevice ale lui Bela Kun. Cum a fost întâmpinată Armata Română de către sătmăreni

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

Însemnătatea anului 1919 pentru istoria românilor, și în special pentru Vestul României, a fost omisă inteționat de autoritățile comuniste dinainte de 1989, dar „utitată” și de cele din perioada de după 1990. Cărțile de istorie din acele perioade relatează puține lucruri despre ce s-a petrecut în Transilvania după Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Avem un soi de „tăcere a surselor istorice”, de parcă regiunea ar fi fost un „terra deserta”, termen latinesc folosit pentru a explica puținele scrieri care s-au păstrat după retragerea aureliană din Dacia (aproximativ anul 271), românii „uitând“ astfel, (cu ghilimele aferente), de un mileniu de istorie, pentru a compara cele două perioade istorice.

Nu intrăm în cauzele politice ale omisiunii semnificației lunii aprilie 1919 pentru regiunea de Vest a României Mari, amintind doar că, autoritățile comuniste de la București s-au ferit să menționeze că armata română a înlăturat, în vara acelui an, un guvern loial Moscovei. Cel de la Budapesta, care era, de altfel, primul guvern loial Moscovei din Europa, înfipt în centrul continentului în prima parte a secolului XX. Oricum, țările membre în Antantă (din care a făcut inițial parte și Imperiul Rus, care s-a retras în 1917) au solicitat o acțiune comună a trupelor aliate pentru înfrângerea și dezarmarea armatei comuniste maghiare și eliberarea Budapestei. Armata română a acționat singură, fără vreun ajutor, și a distrus regimul comunist instalat de Moscova în inima Europei, impunând astfel ordinea în centrul continentului.


Nu vrem să vorbim, aici şi acum, nici despre faptul că, din păcate, guvernul Bela Kun a fost înlocuit cu cel al lui Horthy Miklos, ale cărui acțiuni antiromânești, derulate pe parcursul a 20 de ani, s-au concretizat în 30 August 1940, prin cedarea fără luptă de către România a unei părți importante din Ardeal. Ceea ce vrem să aducem în atenția sătmărenilor este faptul că, ziua de 19 Aprilie, indiferent de an, este pentru Satu Mare ca și cea de 1 Decembrie pentru România, pentru că Unirea de facto a orașului nostru cu România a avut loc, nu cu prilejul Marii Adunări de la Alba Iulia din 1918, ci în acea primăvară de 1919, în ajunul Sărbătorii Paștelui.

Sătmarul a trăit acum 100 de ani cele mai frumoase momente istorice din viața sa: eliberarea din jugul străin de către falnica armată română. O coincidență cerească a făcut ca, această zi a învierii sătmărene să cadă de ziua Învierii Domnului nostru Iisus Cristos, îmbrăcând în măreție de lumină divină ziua aceea istorică de sfârșit de patimi.


Primul primar român din Sătmarul eliberat, avocatul Augustin Ferențiu, a relatat, după 5 ani, despre evenimentele din ziua eliberării orașului și cum, împreună cu alți români, a ieșit în întâmpinarea armatei române. Relatarea a fost prezentată în săptămânalul „Conștiința Românească” din 21 Aprilie 1939, după 20 de ani de la evenimentele din 1919, de unde redăm şi noi câteva pasaje, întregul discurs fiind publicat în primul număr din acest an al revistei Eroii Neamului, de către d-na dr. Daniela Bălu: „La vestea sosirii armatei române s-a aglomerat multă lume în piața orașului. La ora 12:00, garda civilă a împrăștiat lumea, nu cumva să aibă aspectul unei demonstrațiuni. Până când noi eram plecați spre întâmpinarea armatei, dr. C. Barbul a plecat cu o trăsură de a primăriei la podul Someșului, având cu sine un drapel alb. În acele momente a sosit și prima patrulă de cavalerie la pod. Soldații și caii erau acoperiți de praf. Au stat puțin până când s-au aranjat și apoi au plecat înainte pe Calea Dragoș Vodă, Bd. Ferdinand, strada Regina Maria și fără a se opri în piață au mers mai departe pe str. Lucaciu, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Gen. Bertelot și Bd. Unirii, urmărind divizia secuilor. Era la 12:35 când patrula a traversat piața. La un ceas fără un sfert a sosit dinspre str. Cetății, în piață, Colonelul Ressel însoțit de ofițeri și de o baterie de artilerie, care numai decât a fost plasată în fața Hotelului Dacia. Colonelul Ressel a mers călare până la primărie, unde primarul dr.Ștefan Lenard i-a urat bun sosit.


Colonelul pe scurt a repetat ceea ce a spus delegaților: ca până la ora 15:00 sunt a se aduna toate armele la primărie și că la orele 15:20 tot la primărie să fie întruniți 30 de cetățeni fruntași împreună cu consiliul orășenesc pentru primirea generalului Davidoglu. Între acestea divizia de cavalerie cu încetul a sosit în piață. Înainte era o grupă de bicicliști, apoi cavalerie, 8 soldați cu fanfare, în frunte cu tambur, iară cavalerie, pe urmă mitraliere și artilerie. Trupele s-au plasat în careu în piață. Văzând atitudinea pașnică a armatei s-a adunat din nou multă lume, în piață, admirând trupele române cari se prezentau admirabil. Soldați bine îmbrăcați, bine echipați, cai frumoși și peste tot se manifesta o disciplină completă. Era un tablou impunător mai cu seamă, că pe aici era vestea că trupele române sunt prost echipate, armament inferior, soldații desculți, etc. La orele 15:00 s-a întrunit în sala primăriei consiliul orășenesc, nu numai 30, ci peste 100 de cetățeni de frunte.


Generalul Davidoglu a sosit exact la 15:20. În piață în fața primăriei a fost salutat la sosire de avocat dr. A. Doboși. În sala primăriei dl. General a fost primit de către cei prezenți cu ovațiuni și strigăte de: „TRĂIASCĂ”. Dl. General a mulțumit și s-a plasat lângă scaunul presedial. Stând în picioare a ascultat urările de bun sosit ale primarului dr. Lenard, ce au fost tălmăcite pe românește de fostul căpitan Ionel Cloaje: „Nu știm – a spus dr. Lenard – în cât se va respecta de imperiul român limba maternă a populației maghiare și autonomia orașului, dar știm că față de stupiditatea bolșevismului, dumneavoastră aduceți cultura occidentului civilizat, pentru susținerea populației acestui oraș”.


Dl. general Davidoglu a răspuns, printr-un mesaj echilibrat, de bună conviețuire etnică, pregătind totodată audiența cu privire la hotărârile ce aveau să fie luate în anul următor cu prilejul Tratatului de Pace: „Nu ca inamici am venit, ci ca frați, porniți la ordinul Antantei, ca să asediem linia demarcațională. Respectăm toată lumea cinstită, numai bolșevismului îi suntem adversari. Cu sosirea armatei române se va restabili ordinea dinaintea revoluției (31 Martie 1919, proclamarea Republicii Sovietică Ungaria). Funcționarii fără deosebire pot să-și ocupe posturile și autoritățile vor continua activitatea conform ordinelor ce se vor publica. Cu încreredere așteptăm hotărârea Antantei (Tratatul de la Trianon), ori care va fi aceasta. Populația are să fie liniștită. Cetățenii conștienți vor fi lăsați în pace. Orașul este scutit de devastări, fiindcă și-a deschis porțile benevol înaintea armatei române. Nimeni nu va fi internat. Trupele pleacă mai departe, numai atâta armată rămâne în oraș, câtă este indispensabilă pentru susținerea ordinei. Dacă va fi liniște, nimănui nu i se va face nici o nedreptate. De astăzi înainte însă să nu mai fie nici o amintire de bolșevism.”


Seara la 8 în Hotelul Dacia a fost un mare banchet oferit de primarul dr. Lenard, la care au luat parte 500 de persoane. În 20 aprilie după masă la orele 3 a sosit în localitate statul major al diviziei 2 de cavalerie în frunte cu dl. General Constantinidi (Alexandru Constantinidi). Acesta a preluat în primire orașul Satu Mare … și noi am fost desrobiți.”

Sursa: Asociaţia Civica Tempora

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *