17 July 2019
Festivalul Berii Artizanale

Cum a fost afectată industria sătmăreană interbelică în perioada Marii Crize Economice

Filed under: Anchete&Reportaje,Locale |

În anul 1929 omenirea este lovită de cea mai puternică criză economică, fenomen ce a afectat şi România şi implicit oraşul Satu Mare. Dezvoltarea industriei, atât de clar conturată în primii ani ai perioadei interbelice, va fi stopată şi chiar serios afectată de efectele acestui marasm economic.

În Satu Mare primele semne apar încă din iarna 1928-1929, când cea mai însemnată întreprindere de pe raza oraşului, fabrica de vagoane „Unio şi-a concediat toţi lucrătorii, pentru ca în 1929 să reangajeze circa 100 de salariaţi.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la fabrica „Princz unde ulterior s-au refăcut angajări, însă în număr mai puţin cu 50-60 faţă de cca. 300 cât avea fabrica în 1928. De altfel, muncitorii reprimiţi vor primi salariul mult redus. Aşa au început să se facă simţite efectele dezastruoase ale crizei şi în oraşul de pe malul Someşului, Satu Mare.


De altfel, în 1929, în doar primul an de criză au avut loc în oraşul sătmărean numai puţin de 317 conflicte de muncă, din care 124 s-au transformat în greve26. Anul 1930, cel de-al doilea an al recesiunii economice a adus pentru toată ţara şi implicit şi pentru masele muncitoare din Satu Mare incertitudine în continuare, a agravat şi a multiplicat grijile vieţii de toate zilele. Fabricile din oraşul sătmărean, în 1930 se reduc treptat, iar la fabrica „Printz din considerente de economie s-a trecut la timpul de lucru de 5-6 ore pe zi, în timp ce la fabrica „Unio în lunile de iarnă au fost concediaţi din nou aproape toţi muncitorii. Conform statisticii din aprilie 1930 de la Inspectoratul Muncii, în Satu Mare erau 3.328 de şomeri, iar în luna mai a aceluiaşi an erau înregistraţi 6.551 de oameni fără lucru. Cu toate acestea, în 16 iulie 1930, ziarul local Szamos care a publicat aceste date constata: „am greşit, numărul şomerilor ne e de 6.550, ci de aproape 11.000.


Nu ştim dacă această a doua cifră publicată de ziarul Szamos este exagerată sau nu, cert este însă că în Sătmar numărul şomerilor se afla în creştere în comparaţie cu anul precedent. Şomajul, concedierile parţiale, grija zilei de mâine şi prigoana antimuncitorească, au fost fenomene care au dominat şi în 1931 viaţa economică de la Satu Mare. În 1932 pe fondul unei adânciri a crizei are loc şi o ascuţire a conflictelor sociale, asta şi datorită faptului că 1932 a reprezentat anul de vârf al regresului economic atât pentru locuitorii din ţară cât şi pentru sătmăreni. Faţă de această situaţie, pentru a-şi asigura existenţa lor şi a familiilor, precum şi în speranţa găsirii unui viitor mai sigur, mulţi muncitori sătmăreni au părăsit oraşul, căutându-şi de lucru în alte oraşe ale ţării, ba mai mult unii dintre ei în alte ţări ale lumii. Mai bine nu au dus-o nici celelalte categorii ale oraşului, atât intelectualii cât şi ţăranii şi pensionarii, situaţia lor fiind identică cu cea a muncitorilor. Şomajul, fenomen specific pentru astfel de perioade, a fost astfel o grea povară pentru viaţa socială a oraşului Satu Mare.


Putem spune în acest context, că pe întreaga perioadă a celor cinci ani cât a ţinut criza, în Satu Mare s-a format un ciclu continuu nefast caracterizat în bună parte de angajări şi concedieri, iar de angajări şi iar de concedieri, un rol însemnat în acest ciclu jucându-l marile corporaţii din oraş: „Printz, „Unio, „Ardeleana, „Freund, fabrica de cărămidă, fabrica de mobilă şi C.F.R.-ul. Nici în 1933 conflictele de muncă din oraşul sătmărean nu au încetat, dimpotrivă ele au continuat cu aceeaşi ardoare ca în anii precedenţi. Astfel, întreaga perioadă a recesiunii economice din Satu Mare poate fi caracterizată prin greve în toate breslele existente (alimentară, croitorie, pantofărie, forestieră, a constructorilor) şi nu în ultimul rând de greutăţile cotidiene şi de un şomaj în continuă creştere. Prin urmare, pe măsură ce criza s-a accentuat, procesul de radicalizare a maselor a căpătat amploare, cuprinzând în sfera sa cele mai diferite categorii de oameni ai muncii.

Sursa: Claudiu Porumbăceanu – Satu Mare , Studii şi Comunicări

Nicolae Ghişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *