19 September 2019
Festivalul Berii Artizanale

Cenaclul “Cronograf” sau cuvântul adevărului în apărarea creaţiei literare!

Filed under: Editorial |

M-am întrebat şi-o fac şi acum, ce s-ar face judeţul fără Centrul penrtru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale? Aceasta este instituţia care dă un impuls pentru păstrare, dar şi pentru promovarea talentelor în toate sferele culturii naţionale. Sunt bucuros că există acestă instituţie care-şi lărgeşte sfera activităţilor pe zi ce trece! Mă refer şi la frumoasele legături culturale ale judeţului nostru cu românii de peste graniţe, mulţi dintre ei tânjind după nemuritoarele tradiţii, datini şi obiceiuri transmise de moşii şi strămoşii noştri. Mai mult, instituţia face lucruri demne de laudă, interesându-se şi ajutând şcolile româneşti de peste Prut, şi pe cele din Zakarpatia, oferindu-le manuale şi cărţi de literatură, făcând acolo adevărate şezători literare, oferindu-le frumoase spectacole artistice. Mai mult, avem exemple de cadre didactice care au predat la Universitatea de Stat din Ujgorod, punându-se baze serioase pentru înfiinţarea Facultăţii de Limbă Română, lucru deloc neglijabil! Aşadar, instituţia adună în jurul ei oameni capabili, cu pregătire, dornici să facă cultură şi să se angreneze în drumul greu e îmbogăţire a patrimoniului cultural al acestui judeţ. Un exemplu edificator rămâne Cenaclul literar “Cronograf”, care-şi face datoria cu prisosinţă, promovând condeeri, care prin producţiile lor literare ajug să publice la edituri de primă importanţă din ţară, unii ajungând să fie primiţi în Uniunea Scriitorilor din România. În 24 mai s-a desfăşurat o şedinţă de cenaclu, cu totul deosebită faţă de altele, ea având loc în er liber, pe o terasă din Berindan, unde s-au adunat peste 25 de iubitori de poezie, de frumos, de sublim, oameni minunaţi care au ascultat din producţiile literare ale lui Felician Pop, doctor în filologie, poet desăvârşit, cu multă prestanţă în judeţ şi, mai ales, în ţară. Multe judeţe s-ar bucura să aibă un Felician Pop, dar, deocamdată, ne bucurăm noi. Ce s-a întâmplat la această întâlnire literară? Simplu!

Felician Pop ne-a prezentat ultimele 11 poeme realizate dintr-un volum ce este pe cale de apariţie, volum aşteptat de membrii cenaclului, de iubitorii de poezie de aici şi de pretutindeni. A fost o citire frumoasă, expresivă şi atractivă. A plăcut tuturor. Şi mie! Au vorbit majoritatea dintre cei prezenţi. Mi-a plăcut faptul că membrii cenaclului nu mai sunt la faza de a povesti poemul, ci de a-l asculta şi a scoate în evidenţă noutăţile aduse de autor în versificaţie, în modalităţile de exprimare şi în tematica acestora. S-au spus lucruri utile, frumoase, cu idei naratoare ce au urmărit introducerea frumosului în viaţa noastră de toate zilele.

Ce minunată şedinţă de cenaclu literar, care s-a încheiat cu impecabile recitări din lirica românească. N-au fost artişti, dar prin frumoasa interpretare s-au dovedit adevăraţi actori şi m-am gândit la o zicală din popor, pe care o folosesc drept metaforă. Se spune că “aşchia nu sare departe de trunchi”. Aici “Trunchiul” este neamul românesc, cu tot ce are el zestre, inclusiv Limba Română, iar “aşchia” este poetul, publicistul, organizatorul de care facem vorbire, cel care poartă în fiinţa sa seva dragostei de ţară, limba ce-o vorbim şi întreaga zestre a nemului din acest spaţiu românesc, zestre formată şi acumulată în peste două mii de ani. Amintesc căteva titluri din poemele lui Felician Pop, despre care se vor mai scrie multe rânduri în presa românească şi nu numai: Fluturi în zăpadă, Sub sori, Cer, Refugii, Tămâie, Ochi etc. Voi sublinia faptul că acest om, pe laângă funcţiile pe care le-a avut de-a lungul anilor şi-a urmat chemarea. Pe toate le-a îndeplinit cu profesionalism, iar din condeiul lui se scurg râuri de fraze şi versuri, precum apele învolburate care se întorc la izvoare. Acultându-i poemele îmi dau seama că nu pot să-l asemui cu nimeni şi-mi vin în minte nişte versuri, care mi-au dat de gândit: “Ce urmează? / Se-nfioară speriată piatra/ În vreme ce/ Clepsidra goală de alături,/ aşteaptă răbdătoare”. („Urmând”), sau “ Să ne străduim deci, / Să nu ne găsească moartea / Încă însetaţi de mirare” (“Memento”). După apariţia volumului voi scrie materialul ce se cuvine despre o profesiune de credinţă a autorului.

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *