22 August 2019
Festivalul Berii Artizanale

Limbajul de lemn, totuși, e prezent!

Filed under: Editorial |

Și România face parte din țările în care politicul conduce! Și conduce de-a adevăratelea în toate sferele vieții sociale, economice și… din păcate și în cultură! Politicul este prezent peste tot și din patru în patru ani revin, cum așteaptă poporul, alți conducători mai buni, mai apropiați de doleanțele celor mulți. Cam așa s-ar părea! Mulți dintre aleșii poporului, prin fondul lor sufletesc, ar putea să fie chiar potriviţi pentru a conduce sectoare importante ale țării, ale județului, ale orașelor, comunelor, instituții importante și să vegheze la bunul mers al societății. O parte, destul de mică din aceștia, au făcut și școli, chiar facultăți, dar acolo nu i-a învățat nimeni din arta conducerii, mai ales în politică. S-au apropiat de partide fără a avea “chemare” spre unul sau altul din mulțimea de partide, care, la noi, se nasc ca “ciupercile după ploaie”, exact ca facultățile devenite “fabrici de diplome”, care le dau “dreptul” să apară pe listele celor mai buni dintre mulți buni. Și uite așa, acești oameni ajung parlamentari, șefi în toată regula… ajung să dea dispoziții pentru o țară, pentru categorii de cetățeni. Dau un exemplu trăit de mine, pe când lucram la ISJ, când s-au desființat aproape total școlile profesionale pe motivul că nu poate realiza catedrele inginerilor ajunşi cadre didactice în învățământul tehnic superior. Ingineri pregătiți pentru producție, dar refugiați în învățământ, mulți păcălindu-l. Un inginer bun știe ce are de făcut în producție, în invenții, mai ales că aceștia erau “certați” cu metodica, cu psihologia, cu pedagogia. Azi ne chinuim să reînființăm școlile profesionale, cu atelierele dispărute, cu materialele didactice, cabinete, utilaje dispărute, adică “alți bani – altă distracţie!”.

Cu toate sectoarele se întâmplă la fel. Se miră lumea, mai ales credincioșii, când în ultimul an din cei patru, important pentru aleși, aleșii se străduiesc să treacă “prin biserici”, dacă se poate, prin 3-4, câte 10 minute în fiecare biserică să-i vadă “prostimea”, așteptând ca preotul să-i prezinte, să spună că îi mare cinste pentru biserică și pentru mulțimea de credincioși că ne face cinste prezența lui și… mai așteaptă să fie și aplaudați. Aiurea! Lumea îi înjură în șoaptă, făcându-și păcate! Un exemplu e deputatul “plimbător”, ce se “târăște” de la un partid la altul, când vine spre sfârșitul slujbei, își caută loc în primul rând, aproape de P.S. Iustin și este primul ce se împinge la fotografie așezându-se lângă P.S. Iustin. De ce? Cine-i acesta? Eu știu că în biserică și în fața lui Dumnezeu toți suntem egali! Mi-au spus doi preoți să nu-l critic pentru că e singurul care vorbește în Parlament pentru ajutorarea Bisericii! Eu știu că acest “domn” nu vorbește nici pe scările Parlamentului, nu în Parlament! Dacă aș analiza așa cum trebuie să o fac, discursul acestui individ, aș constata că n-are cap nici coadă iar propozițiile, în totalitate, au predicat multiplu. Să nu mai vorbim de scris! Sunt curios ce spun colegii de la școlile și facultatea terminată despre valoarea actualului parlamentar. Eu l-am auzit la interviuri și îmi este suficient!

Nu e vorba de unul, ci de o grămadă care nu știu ce înseamnă să te adresezi în plen, tu, omul votat de mulțime! Cât de penibili sunt că nu găsesc formula de adresare către auditoriu. Mai bine ar spune, cum își începea discursurile Nicolae Ceaușescu: “Dragi tovarăși și pretini”, că ar însemna cu mult mai mult decât gânguritul și dezacordurile, lipsa de intonație, gesturile ce nu coincid cu vorbele, trecerea de la o idee la alta în aceeași comunicare, bâlbâiala și căutarea de cuvinte pe care respectivul nu le are în fondul său principal de cuvinte și… câte și mai câte! Ne întrebăm, când scăpăm de astfel de oameni care ne “conduc“? Simplu, la alegeri. Când partidele își vor alege reprezentanții criterii demne de partidul respectiv! Să se termine cu îngrămădirea la “ciolan” și să căutăm oameni demni de societatea ce-o dorim cu toții.

Dacă ați ști câte exemple de “inconfort” verbal și scris am cu și despre oameni pe care-i aplaudăm, ar ieși o carte atât de căutată, cum a fost ziarul nostru care a prezentat “gafele” de la bacalaureat! Să fiu scuzat, dar scriu și lucruri de felul acesta pentru a încerca să vă fac mai atenți la alegerile ce bat la ușă!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *