20 September 2019
Festivalul Berii Artizanale

Unde-i curajul și patriotismul?

Filed under: Editorial |

În Biblie (Iov, 34,20,22) se spune: “În miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu e nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.” Aș spune că scriitorii supraviețuiesc prin scris, prin opera lor! Dar, referitor la cei din titlul prezentului material, în perioada postdecembristă, din 1990 încoace, românii pot avea sute de răspunsuri. Primul ar fi că în anii, aproape 30, au fost pentru România nu acea așteptată prosperitate, bunăstare și liniște, aici în Grădina Maicii Domnului, nu acea oază de pace și speranță, ci o succesiune de dezamăgiri și trădări din partea unor guverne de până acum. Oricum, surzi și orbi, la aceștia n-a ajuns glasul norodului. Ei nu văd și nu simt că nemulțumirile sunt multe și nu se ține cont de parlamentari de faptul că acest adevăr “poporul este suveran” se va face auzit și atunci se va întoarce totul peste cap! Oare, glasul adevărului nu ajunge și la ei, acolo unde, prin întâmplare, s-au cocoțat? Până la urechile lor blege nu mai ajung nici desconsiderarea, nici jignirile, nici umilințele ce se abat asupra acestei țări, pe care mulți ar dori-o o corabie mereu în derivă? Nu-şi dau seama “aleșii” că această corabie este mânată de valurile urii, a dușmăniei, a invidiei, a răutății? Asta ne caracterizează și a pus pecetea pe români: răutatea, ura, invidia, egoismul!

Nu auzim glasul românilor în Parlament, adică glasul poporului, care nu uită lecțiile istoriei și cred că ardelenii i-au uitat pe cei 40.000 de români, uciși bestial la 1848-1849, crimele de la Ip, Trăznea, Sărmașu, Moisei și alte localități ale Ardealului.

“Aleșii” trebuie să știe că țara aceasta nu este doar un pământ, ci suntem noi toți, țara este sufletul nostru! Este cetatea dăiunirii noastre în care ne-am zidit viața, continuitatea, locul care a stat “la temelia neamului”, leagăn al mitologiei și al credinței noastre. Asta ar trebui să știe fiecare “ales”. Numai că o parte din ei sunt, cum spuneam mai sus, surzi și orbi.

Oare ce autoritate morală mai au acești conducători, pe care-i auzim spunând lozinci cu limbajul lor de lemn, de care s-a săturat și badea de pe tarla! De ce încurajează vânzarea pământurilor la străini, de ce pleacă milioane de absolvenți de facultate cu care țara a cheltuit în 12-15 ani bani mulți pentru a-i forma și-i oferă gratuit altor țări care îi primesc cu brațele deschise pentru că nu mai cheltuiesc pentru formarea lor? Ar trebui să achite cel puțin cheltuielile de școlarizare. E mai important ca eliberările forțate ale deținuților din pușcării să se facă după ce li se asigură locuri de muncă, doar “acolo s-au calificat”! Aiurea! Am stat cu cei din Penitenciarul Satu Mare de vorbă și-s îngrijorați că dacă-s puși în libertate n-au acoperiș, masă, lucru și “trebuie să-i dau la unu în cap să ajung din nou aici!”. Am un caz concret: este eliberat, și-a pierdut un ochi la locul de muncă, întreprindere intrată în faliment, n-are nici un ajutor. Am fost la Casa de Pensii și directorul s-a arătat neputincios, am vorbit cu primarul de unde aparţine individul. Răspunsul e revoltător: “Cum, eu să pretind unui șef de fermă să angajeze un pușcăriaș? Dumneavoastră l-ați angaja?”. I-am răspuns că soarta lor e simplă, îi punem la zid și-i împușcăm! Atunci puteți să vă vedeți liniștiți de “problemele” primăriei! Înainte de a-i întreba pe mulți dintre aleși ce școală au făcut, ce istorie au învățat, i-aș îndemna să dea curs versurilor din Imnul Ţării! De la ei, noi, poporul, așteptăm nu o atitudine de șanț, ci acțiune fermă! Așteptăm atitudine care să ducă la revigorarea sentimentului național, a stării națiunii. În loc să avem manual de limba și literatura română tindem doar spre un manual de “limbă și comunicare”, sau azi – mâine româna să fie facultativă. Ea ar trebui să fie eliminatorie la orice admitere! Le amintesc “aleșilor” și o fac mulți ca mine: Nu uitați, aleșilor, țara înainte de toate! Țara și interesul național! Nu interesele voastre! Țara, nu poftele voastre de mărire, de doi bani! Cam așa spunea Dorel Vișan. Am scris acestea pentru a-i ajuta pe dascăli în importanta misiune ce o au!

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *