20 September 2019
Festivalul Berii Artizanale

Orgolii politice simulate în campania electorală prezidențială?

Filed under: Editorial |

Cursa electorală destinată alegerilor prezidențiale este presărată cu nenumărate orgolii politice. Din cauza acestora au început să se destrame o parte din alianțele politice puternice. Chiar așa? Nimeni nu ar fi crezut, la un moment dat, că cele mai viguroase alianțe politice nu vor reuși să ajungă la „un numitor comun” în ceea ce privește desemnarea unui singur candidat pentru alegerile prezidențiale. În urma acestor neînțelegeri politice, prieteniile politice de ieri s-au transformat în războaie fratricide incredibile ? Nici măcar nu am asistat la inițierea unor sondaje de opinie interne pentru ca liderii Alianțelor respective să constate, în mod obiectiv și realist, care este candidatul cel mai preferat de membrii partidelor din Alianță. Cam așa ceva s-a întâmplat și cu celebra USL…în urmă cu câțiva ani. Atunci au pierdut politicienii sau poporul român ?

Unele partide mai mici și-au desemnat candidații deși aproape că se cunoaște faptul că niciunul dintre ei nu are o șansă evidentă de a câștiga funcția de președinte. Scindarea aceasta a politicienilor, presărată cu tot felul de orgolii susținute probabil și de tot felul de promisiuni postelectorale, este oare în ton cu voința reală a poporului român în ceea ce privește alegerea viitorului președinte al României ? Liderii politici au o influență hotărâtoare asupra membrilor, care fac parte din partidele coordonate de ei. Din orgoliu sau dintr-o ambiție răutăcioasă, unitatea unor partide politice se fărămițează, se diminuează în fața unor lideri mai puternici, care au reușit să coaguleze în jurul lor unitatea membrilor săi și a simpatizanților, chiar dacă aceștia din urmă nu au semnat cu ei o alianță oficială, ci mai degrabă una tacită.

Influențele politice orgolioase se repercutează în mod negativ asupra obiectivității votului oferit de majoritatea membrilor, care fac parte dintr-un partid sau altul. Din cauza acestui „haos politic?”, creat în mod voit de către unii lideri politici, o parte din electorat este derutată și nu mai știe cu cine să voteze, după aceste campanii electorale imprevizibile și subiective. Unii alegători merg la vot din inerție cu liderul lor politic, fără să mai gândească, care le spune, parcă în mod „dictatorial”, cu cine trebuie să voteze. Alianțe nescrise se formează și prin intermediul numărului mare de candidați înscriși pentru funcția de președinte. Unii dintre ei abia dacă sunt cunoscuți de electoratul român, dar ei au „misiunea nobilă” de a dispersa electoratul pentru a slăbi candidații mai puternici decât ei. În plus, ei doresc ca acel credit electoral să fie „donat”, fie și dintr-un orgoiu răutăcios, liderului desemnat de Alianțele nescrise. În turul doi, toate forțele electorale ale candidaților, care au pierdut în primul tur de scrutin, se vor împărți în „două cete” în fața urnelor pentru a oferi votul liderului vizat în scenariile preelectorale.

În aparență, dramatic rămâne faptul că marile alianțe s-au topit în „acidul” orgoliilor politice, fără să țină cont de cunoscutul slogan: „Unitatea face Puterea”. De asemenea, încă de pe acum a început să funcționeze binecunoscuta formulă: „Divide et impera” (Dezbină și cucerește – n.a.). Toate ca toate, dar cea mai umilitoare și moralizatoare zicală rămâne, ca un semn de alarmă adresat politicienilor orgolioși dezmembrați, formula acesteia, mult dorită de contracandidați: „ Când doi se bat, al treilea câștigă!”. O fi chiar așa?! sau ar trebui să ținem cont și de proverbul: „Nu tot ce zboară se mănâncă!” pe tărâmul „teatrului de război” al politicii românești.

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *