OMS consideră că pot fi evitaţi principalii factori de risc – fumatul, obezitatea, consumul insuficient de fructe şi legume, lipsa exerciţiilor fizice, consumul excesiv de alcool şi poluarea aerului din oraşe.

Fumatul “este factorul de risc canceros cel mai important, reprezentând 22% din mortalitatea cauzată de cancer”.

Cu titlu preventiv, OMS recomandă oamenilor să evite aceşti factori de risc şi să se vaccineze contra virusului papiloma uman (HPV), vinovat de declanşarea cancerul de col uterin, care face ravagii în ţările în curs de dezvoltare, şi să îşi reducă expunerea la soare.

Potrivit celor mai recente cifre cunoscute, cele din 2008, cancerul a cauzat 7,6 milioane de decese pe plan mondial în acel an, reprezentând 13% din mortalitatea mondială.

Cancerele de plămâni, de stomac, de ficat, de colon şi mamar sunt tipurile de cancer care cauzează cel mai mare număr de decese în lume.

În ţările sărace, 20% dintre decese sunt cauzate de cancerele provocate de infecţiile virale, precum virusul hepatitei B sau virusul papiloma uman.

Cancerul afectează cel mai dur ţările considerate sărace sau cu venituri medii, în care totalizează 70% din cazurile de deces.

Potrivit statisticilor OMS, mortalitatea cauzată de cancer va continua să crească şi va depăşi pragul de 13,1 milioane de decese în 2030.

Potrivit autorilor, acest studiu ar putea conduce la punerea la punct a unor tratamente pentru oameni, care vor permite încetinirea ritmului de avansare a maladiei, la începuturile ei.

Studiul, publicat online în revista PloS One, confirmă o ipoteză recentă, referitoare la evoluţia maladiei Alzheimer, potrivit căreia această boală se dezvoltă începând de la o singură zonă a creierului.

Însă în acest caz nu este vorba de un agent infecţios, ci de o proteină anormală, denumită “proteina tau”, ale căror acumulări sub formă de filament sufocă şi distrug progresiv celulele nervoase, denumite neuroni.

Cercetătorii americani consideră că blocarea acestui proces într-un stadiu incipient ar putea înfrâna propagarea acestei maladii neurodegenerative, care are efecte devastatoare şi este incurabilă.

“Studiile precedente, inclusiv cele realizate prin imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) pe oameni, au evidenţiat deja acest tip de propagare a maladiei”, a declarat medicul Scott Small, profesor de neurologie la Universitatea Columbia din New York, coautor al studiului.

“Dar acele studii nu au arătat cu certitudine faptul că boala Alzheimer se propagă direct de la o regiune a creierului la o alta”, a adăugat el într-un comunicat.

Pentru a demonstra acest lucru, savanţii au obţinut şoareci transgenici, purtători ai unei gene care produce o formă anormală a proteinei umane tau, în cortexul entorhinal, o zonă importantă pentru memorie.

Creierele acestor şoareci au fost analizate în diverse momente în decursul unei perioade de 22 de luni, pentru a stabili o hartă a propagării proteinei tau.

Ei au constatat că pe măsură ce acei şoareci îmbătrâneau, proteina tau se propaga de-a lungul unui “coridor” anatomic, de la cortexul entorhinal până la hipocampus, iar apoi până la neocortex.

“Această progresie este foarte asemănătoare cu ceea ce observăm în primele stadii ale maladiei Alzheimer la oameni”, a explicat medicul Karen Duff, profesor de patologie şi psihiatrie la Universitatea Columbia, principalul autor al studiului.

Savanţii americani au descoperit astfel indicii care i-au făcut să afirme că proteina tau se deplasa de la un neuron la altul prin intermediul sinapselor – ramificaţii existente între celulele cerebrale, prin care acestea comunică între ele.

Maladia Alzheimer, cea mai frecventă formă de demenţă întâlnită la persoanele în vârstă, se caracterizează printr-o acumulare de plăci beta-amiloide – un tip de proteine – în creier şi prin depuneri fibroase, formate de proteina tau în neuroni.

Boala provoacă pierderea progresivă şi ireversibilă a facultăţilor mintale. Maladia Alzheimer afectează aproape 36 de milioane de persoane pe plan mondial în anul 2010.

Cercetătorii de la Wellcome Trust Centre for Neuroimagining din cadrul University College din Londra şi-au realizat testele, în mod aparent paradoxal, pe femei, pentru a dovedi faptul că acest hormon masculin are capacitatea de a-i face pe oameni să devină “mai puţin cooperanţi şi mai egocentrici”.

Testosteronul este secretat şi de femei, dar în doze mult mai mici decât la bărbaţi. Pentru a evita interferenţele cu secreţia naturală acest studiu a fost realizat pe femei, nu pe bărbaţi.

Gradul de cooperare a fost testat pe grupe compuse din două femei, cărora le-au fost administrate în mod alternativ doze de testosteron şi de placebo.

Celor două femei din fiecare grup li s-a cerut să coopereze pentru a găsi un răspuns comun în cazul în care exista un dezacord în privinţa răspunsurilor ce trebuiau date în timpul unui test.

Savanţii britanici au descoperit astfel că atunci când dozele de testosteron erau administrate, “cooperarea era redusă în mod considerabil”.

“Dozele mari de testosteron au făcut echipă bună cu comportamentul egocentric”, se afirmă în comunicatul difuzat cu ocazia publicării studiului în Proceedings of the Royal Society B.

Atunci când trebuie luată o decizie de grup, trebuie să se găsească o cale de mijloc între cooperare şi interesul personal: prea multă cooperare ar putea duce la eşecul personal, dar dacă suntem prea egocentrici, riscăm să ignorăm cel mai probabil părerea unei persoane bine pregătite, a explicat medicul Nick Wright.

“Comportamentul nostru pare modulat de hormonii noştri. Se ştie deja că un hormon, ocitocina, poate să-i facă pe oameni să devină mai cooperanţi”, a adăugat medicul britanic.

“Mutaţii ale genelor BRCA1 şi BRCA2 – care în mod normal elimină tumorile – constituie cel mai mare risc genetic pentru o femeie de a dezvolta un cancer mamar sau unul ovarian epitelial”, spun autorii studiului, cercetătorii de la National Cancer Institute, potrivit unui studiu apărut în Journal of the American Medical Association.

Paradoxal, femeile care suferă de un cancer ovarian epitelial în stare avansată şi care sunt purtătoare ale uneia sau celeilalte gene mutante – 6 până la 15% din totalul cazurilor – au rate mai mari de supravieţuire faţă de pacientele care nu sunt purtătoare ale acestor mutaţii genetice. Mai precis, purtătoarele genei mutante BRCA2 au cu 52% mai multe şanse de a supravieţui, în medie, cinci ani de la apariţia bolii, faţă de 44% şanse pentru cele purtătoare ale variaţiei genei BRCA1 şi 36% pentru cele care nu prezintă niciuna din aceste variaţii genetice.

Cercetătorii nu au descoperit, însă, mecanismul din spatele acestei asociaţii, dar cred că tumoarea este mai sensibilă la chimioterapia pe bază de platină.

Pentru această cercetare s-au folosit datele colectate în timpul a 26 de studii anterioare, derulate între 1987 şi 2010, la care au participat 1.213 bolnave de cancer ovarian epitelial – printre care 909 purtătoare ale genei mutante BRCA1 şi 304, ale BRCA2 – şi 2.666 de femei non-purtătoare ale acestor gene.

În timpul studiului, 1.766 de bolnave au murit în cinci ani de la dezvoltarea bolii.

American Cancer Society estimează că, în SUA, în 2012, vor fi diagnosticate cu cancer ovarian aproape 23.000 de femei. Totodată, se crede că boala va provoca în acelaşi interval 15.500 de decese.

Cercetătorii de la Universitatea Autonomă din Madrid au monitorizat dietele a 40.757 de adulţi, timp de 11 ani, perioadă în care au avut loc 606 incidente cardiace şi 1.134 de decese. Participanţii au fost întrebaţi ce mănâncă pe parcursul unei săptămâni obişnuite şi cum este preparată mâncarea, potrivit unui studiu spaniol citat de bbc.co.uk.

La final, cercetătorii nu au putut asocia incidentele cauzate de afecţiuni cardiace cu mâncarea prăjită din dietă. Aceasta se explică prin tipul de ulei în care este pregătită mâncarea, consideră specialiştii.

“Una peste alta, mitul conform căruia mâncarea prăjită este în general dăunătoare pentru inimă nu este susţinut prin dovezi”, a spus profesorul Michael Leitzmann de la Universitatea Regensburg din Germania.

“Însă acest lucru nu înseamnă că mesele dese cu peşte prăjit şi cartofi prăjiţi nu vor avea consecinţe asupra sănătăţii”, continuă el.

“Înainte să punem mâna pe tigaie, este important să ţinem seama de faptul că acest studiu a fost făcut pe baza dietei mediteraneene şi nu a celei britanice, cu peşte şi cartofi prăjiţi. Dieta noastră din Marea Britanie este diferită de cea din Spania, deci nu putem spune că acest studiu va avea acelaşi rezultat la noi”, a spus Victoria Taylor, nutriţionistă specializată în sănătatea inimii la British Heart Foundation.

Dieta mediteraneană este de multă vreme apreciată pentru beneficiile pe care le-ar aduce sănătăţii, fiind săracă în grăsimi, bogată în fibre, fructe şi legume proaspete şi peşte. Numeroase studii au arătat că o astfel de dietă echilibrată poate reduce riscul de cancer sau boli de inimă.

Studiul apărut în ediţia online a revistei Plos One a avut la bază monitorizarea a 2.000 de funcţionari britanici, femei şi bărbaţi, cu vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani, care se bucurau de o bună stare de sănătate mintală la începutul cercetării. Participanţii au fost monitorizaţi, în medie, 5,8 ani.

Cercetătorii au constatat că funcţionarii care lucrau cel puţin 11 ore pe zi îşi sporeau riscul de depresie clinică de 2,3 până la 2,5 ori, în comparaţie cu cei care respectau un program de şapte ore de muncă.

Această legătură între numărul de ore lucrate şi riscul de depresie nu a fost influenţată de alţi factori, precum stilul de viaţă – consumul de alcool, tutun, droguri – sau tensiunile de la locul de muncă, a subliniat Marianna Virtanen, de la Institutul finlandez de medicina muncii din cadrul University College din Londra, principala autoare a studiului.

Ea a mai precizat că nu a fost stabilită vreo legătură solidă între starea de depresie a funcţionarilor şi starea lor civilă.

Totuşi, cazurile de depresie gravă în rândul funcţionarilor care lucrau cel puţin 11 ore pe zi au reprezentat cu 3,1%, mai puţin decât reprezintă cazurile de depresie din întreaga populaţie – 5%. Proporţia scăzută în cazul funcţionarilor studiaţi s-ar putea explica prin aceea că erau persoane cu o bună stare de sănătate fizică şi mentală, ceea ce nu se aplică întregii populaţii.

Studiul publicat în Journal of the American Medical Association este primul care demonstrează că aceşti compuşi perfluoraţi (PFC), transmişi în stadiul prenatal, de la mamă la făt, sau în timpul naşterii, din mediu, pot afecta modul în care organismul asimilează un vaccin.

Compuşii perfluoraţi au proprietatea de a respinge apa, alte materii şi praful. Sunt utilizaţi în aparatele de aer condiţionat, tigăile antiadezive, materialele impermeabile, anumiţi produşi anti-pete şi anumite ambalaje alimentare, mai ales cele folosite de localurile fast food.

“Imunizarea prin vaccin este una dintre principalele arme moderne de prevenire a maladiilor infecţioase, iar reacţia negativă a acestor vaccinuri la PFC constituie o ameninţare potenţială pentru sănătatea publică”, spune Philippe Grandjean, profesor la Universitatea Harvard (Massachusetts), principalul autor al studiului.

“Am fost surprinşi de efectul nefast al PFC, care ne face să ne gândim că ar putea fi mai toxici pentru sistemul imunitar decât expunerea la dioxine”, a mai spus acesta.

Pentru acest studiu s-au analizat datele provenind de la 587 de copii născuţi în Danemarca, în perioada 1999 – 2001, şi monitorizaţi mai mulţi ani. Răspunsul imunitar al acestor copii la vaccinurile antitetanos şi anti-difterie a fost testat la vârstele de 5 şi 7 ani.

Nivelul de PFC a fost măsurat în sângele mamei, în timpul sarcinii, şi în cel al copilului, la cinci ani şi şapte ani.

Rezultatele acestui studiu demonstrează o legătură între expunerea la PFC şi o reacţie mai slabă la aceste vaccinuri.

Potrivit unor studii precedente, compuşii perfluoraţi pot afecta calitatea spermei şi provoca infertilitate.

“Aceasta este prima dată când se raportează un caz despre utilizarea acestui tip de celule la om”, scrie în studiu, care a fost coordonat de compania americană Advanced Cell Technology (ACT) într-un institut californian. “Transplantul pare sigur la patru luni de la realizarea lui, iar vederea celor doi pacienţi s-a ameliorat”, scrie în acelaşi studiu.

La 13 ani de la descoperirea celulelor suşă embrionare, acest tip de terapie, foarte promiţătoare, constituie un subiect controversat: celulele sunt prelevate din embrioni umani, în primul lor stadiu de dezvoltare, fapt care conduce la distrugerea lor.

Celulele suşă embrionare sunt singurele celule capabile să se diferenţieze în toate celelalte tipuri de celule – sangvine, musculare etc. – şi să se multiplice fără limită, prezentând astfel un enorm potenţial terapeutic.

În cazul fiecăruia dintre cei doi pacienţi voluntari, suferind de două boli diferite, care au acelaşi rezultat – orbirea -, circa 50.000 de derivate din celule suşă embrionare au fost injectate sub retina unuia dintre cei doi ochi.

Primul pacient, în vârstă de 50 de ani, suferă de maladia Stargardt, care conduce la diminuarea acuităţii vizuale. Al doilea pacient, în vârstă de aproximativ 70 de ani, suferă de degenerescenţă maculară, prima cauză a orbirii în lume.

“Niciunul dintre pacienţi nu şi-a pierdut vederea” în urma intervenţiei, iar “anumite teste sugerează o ameliorare a vederii”, indică studiul din The Lancet.

În primul caz, ameliorarea s-a tradus prin faptul că pacientul este capabil să distingă mişcările degetelor, deşi înainte nu le putea detecta decât pe cele ale mâinii.

Până în prezent, celulele par să nu fie respinse de organism sau să determine efecte secundare, spun autorii studiului, care adaugă însă că mai sunt necesare teste şi cercetări pentru a stabili dacă metoda este una viabilă pe termen lung.

Următoarea etapă constă în tratarea pacienţilor cu forme incipiente ale maladiilor menţionate mai sus.

Sfaturile experţilor pentru o viaţă fericită au fost incluse în noua carte a lui Leo Bormans, “Cartea mondială a fericirii”/”The World Book of Happiness”, informează Daily Mail.

Cercetătorii în domeniul psihologiei fericirii au intervievat mii de persoane pentru a descoperi ce trebuie să facă fiecare pentru a avea viaţa pe care şi-o doreşte. Iată care sunt sfaturile experţilor, publicate în cartea lui Leo Bormans:

Acceptaţi ceea ce aveţi
Studiile au arătat că persoanele fericite nu au aşteptări şi aspiraţii ieşite din comun. Ele îşi doresc doar ceea ce pot obţine, în timp ce oamenii nefericiţi au dorinţe şi aşteptări nerealiste. Cei fericiţi ştiu cum să evite dezamăgirile şi să se bucure de fiecare întâmplare pozitivă din viaţa lor. “Petrecem foarte mult timp plângându-ne de lucrurile rele care ni se întâmplă, dar este o pierdere de vreme şi de efort”, susţine dr. Jose de Jesus Garcia Vega, de la Universitatea din Monterrey, Mexic.

“Pentru a fi fericit, trebuie să te bucuri de ceea ce ai”, a precizat acesta.

Bucuraţi-vă de ceea ce faceţi
Persoanele fericite fac ceea ce le place, nu păstrează un loc de muncă pe care îl urăsc pentru bani sau glorie. Mulţi îşi petrec cei mai buni ani din viaţa lor încercând să facă bani, sacrificându-şi sănătatea şi familia, susţine dr. Garcia Vega. Mai târziu, cheltuiesc banii pe care i-au strâns pentru a redobândi sănătatea şi familia pierdute.

Trăiţi pentru ziua de astăzi
Pentru a fi fericit, nu trebuie să te gândeşti la eşecurile din trecut. De asemenea, nu trebuie să visezi la un viitor idealist sau să îţi faci griji pentru lucrurile pe care nu le-ai realizat. Persoanele fericite trăiesc în prezent şi au aşteptări pozitive de la acesta.

Alegeţi fericirea
Nu trebuie să vă temeţi să vă reevaluaţi obiectivele. Imaginaţi-vă viaţa ca pe o poveste pe care o puteţi modifica şi revizui oricând doriţi. “Întotdeauna aveţi libertatea de a alege maniera în care să abordaţi orice situaţie”, afirmă dr. Garcia Vega.

Teoria îi aparţine Ingridei Geciene de la Universitatea Vilnius (Lituania), care a cercetat fericirea persoanelor în 31 de ţări europene. Aceasta a descoperit că cei care credeau că au control absolut asupra vieţii lor erau fericiţi.

Relaţiile cu cei din jur influenţează fericirea
Fericirea celorlalţi influenţează fericirea noastră. Trebuie să ne gândim permanent că, aşa cum cei din jur ne pot face fericiţi, şi noi îi putem face fericiţi pe cei din jur. Cercetările arată, totodată, că persoanele căsătorite sunt mai fericite decât cele singure.

Fiţi ocupaţi în permanenţă
Dacă doriţi să fiţi fericiţi, ieşiţi în oraş cât se poate de des. Cea mai bună cale de a savura clipele este în compania celor din jur. Construiţi-vă o viaţă socială bogată, îndeamnă profesorul de psihologie Eunkook M. Suh, de la Universitatea Yonsei din Seul.

Nu vă comparaţi cu ceilalţi
Ambiţia este benefică şi îi face pe oameni fericiţi, susţine Claudia Senik, profesor la Universitatea Sorbona din Paris, dar invidia îi face nefericiţi. Comparaţiile cu ceilalţi sunt folositoare doar dacă oamenii învaţă ceva din acestea, nu dacă îşi doresc ceea ce alţii au şi ei nu pot obţine.

Fiţi voi înşivă
La fel cum nu trebuie să vă comparaţi cu alţii, este important să nu vă faceţi griji despre ceea ce gândesc alţii despre dumneavoastră. Persoanele fericite sunt spontane, naturale şi reale: spun ceea ce gândesc şi simt şi nu sunt preocupate de ceea ce gândesc alţii despre ele.

Nu fiţi îngrijoraţi
Nu vă luaţi prea în serios. Persoanele fericite nu îşi fac griji şi recunosc că 90% din grijile pe care le au sunt nefondate, pentru că evenimentele de care se tem nu se întâmplă.

Fiţi organizaţi
Persoanele fericite îşi fac planuri şi sunt organizate, au anumite obiective pe care încearcă să le îndeplinească. Poţi să obţii ceea ce vrei doar dacă ştii de la început ceea ce îţi doreşti.

Gândiţi pozitiv
Acumularea emoţiilor şi a sentimentelor negative creează un disconfort psihic şi fizic. Trebuie să ne îndepărtăm de o viziune negativă asupra lucrurilor şi să gândim optimist pentru a fi fericiţi. Optimismul este mecanismul mental de auto-apărare împotriva depresiei.

Apreciaţi fericirea
Cele mai fericite persoane realizează că starea lor pozitivă adaugă mai mulţi ani vieţii lor şi caută să se simtă bine necontenit.

Între 50% şi 55% dintre femeile însărcinate din Statele Unite dezvoltă varice, potrivit Society for Vascular Surgery, informează ivillage.com.

“Reprezentând mai mult de o problemă de ordin cosmetic, varicele pot fi dureroase şi pot conduce la probleme grave de sănătate”, a declarat medicul Eva Rzucidlo, preşedinta Women’s Leadership Committee, asociaţia care a publicat acest ghid.

“Prima soluţie folosită în tratamentul contra varicelor sunt ciorapii medicinali de compresie care trebuie să fie purtaţi zilnic”, a declarat Rzucidlo.

“O altă opţiune este scleroterapia, ce constă în sclerozarea venelor – metoda este aplicată în cazul venelor de tipul «pânză de păianjen». Radiofrecvenţa şi tratamentele cu laser pot fi şi ele o soluţie, întrucât sunt proceduri minim invazive şi efectuate adeseori în cabinete private. Pentru venele varicoase mari, o procedură denumită «vein stripping» este şi ea disponibilă”, a adăugat Eva Rzucidlo.

Sarcina poate produce şi ea varice întrucât pune presiune asupra uterului, potrivit Departamentului Sănătăţii din Statele Unite şi Human Services’ Office on Women’s Health. Printre alţi factori care contribuie la apariţia venelor varicoase se numără schimbările hormonale din timpul pubertăţii, sarcina şi menopauza, obezitatea, sedentarismul, istoricul familial în ceea ce priveşte venele varicoase şi înaintarea în vârstă.

Printre metodele folosite pentru a scădea riscul de apariţie a varicelor sau pentru a diminua disconfortul creat după apariţia lor se numără următoarele soluţii: menţinerea greutăţii corporale în limite considerate normale, practicarea cu regularitate de exerciţii fizice, aşezarea picioarelor într-o poziţie ridicată în perioada de odihnă, evitarea statului jos sau în picioare pentru perioade îndelungate, purtarea de ciorapi medicinali de compresie, diete sărace în sare şi bogate în fibre. Totodată, experţii americani le recomandă femeilor cu varice să nu poarte pantofi cu toc înalt.