De o bună vreme-ncoace, Castorică cel ratat a intrat în anonimat. Nicăieri nu mai apare, nici măcar ca o boare urât mirositoare. Ori o fi devenit primul Castor invizibil, ori şi-a dat seama de unul singur cât a devenit de penibil. Până şi lui îi este ruşine să se arate în mulţime. Probabil că îi şi este frică că va fi huiduit, pălmuit şi chiar scuipat pentru faptele sale de rozător dezaxat. Din când în când, mai apare pe la Bucale, dându-se cât se poate de mare. Spre ghinionul său, şi în Capitală lumea a aflat cât este de derbedeu. Nu îl mai salută nimenea pe acest terchea- berchea. Acesta este destinul pe care şi l-a creat acest Castor plin de rahat. Din cel mai puternic om din Sătmar, a ajuns un adevărat boschetar. Nici el nu mai ştie pe unde să se adăpostească, după ce a fost evacuat din mai multe locuri cu gaşca sa proastă. Un asemenea individ nelegiuit nu merită să fie miluit. Trebuie băgat la puşcărie să-şi trăiască zilele rămase în desfrâu şi lenevie. Nu de alta, dar acest Castor retardat din plin a demonstrat că nu se poate acomoda cu viaţa sa ratată şi deraiată.