“Anticomunişti” debarcaţi în campania electorală



Ideea acestei opinii de gazetar s-a născut într-o seară în timp ce, pe un post de televiziune naţional, un democrat a dat o replică justificată la o acuzaţie emisă de un fost mare „demnitar”, care ar fi trebuit să rezolve în vremea mandatului său o problemă administrativă. N-au trecut nici două minute şi fostul „ mare politician” a intrat în direct la emisiunea respectivă, prin intermediul telefonului, şi l-a etichetat pe curajosul invitat cu un cuvânt ucigător: „ Bolşevicule ! “. Am remarcat mârşăvia şi răutatea demolatoare a acestui politician, emanată din postura de mare “anticomunist”, îndreptate împotriva unui om, care „a scos la iveală” un adevăr, nu mai multe, în faţa telespectatorilor.

Anticomunişti adevăraţi au fost politicienii unor partide istorice, care erau fideli unei doctrine politice. Din păcate, mulţi dintre ei au murit după introducerea în ţară a comunismului de către prietenii noştri externi. Aceste personalităţi politice au militat pentru înfiinţarea României moderne, erau mari patrioţi şi n-au cedat nicio clipă în faţa presiunii introducerii comunismului în ţara noastră.

„Anticomuniştii” falşi apar în actuala campanie electorală ca nişte lupi flămânzi după o iarnă geroasă, pentru a incrimina pe câte-un candidat cu acest cuvânt: “ comunist ! “…cu gândul la mult râvnitele voturi, în spatele cărora se-ascund interesele lor financiare. Ce să zicem de „anticomuniştii”, care pe vremea socialismului erau propagandişti sadea, iar acum “ ţipă ca din gură de şarpe “ în campania electorală? Aceşti cameleoni politici „se jură că nu fură” voturi prin subestimarea etichetării comuniste a contracandidaţilor. Acum, sincer, stimaţi alegători, pe cine mai interesează în zilele noastre povestea asta desuetă cu comunismul ? Mulţi dintre români trăiesc la limita subzistenţei, iar alţii lucrează pe ” plantaţiile democraţiei” pentru câţiva lei, în timp ce unii „ anticomunişti” se lăfăie în huzur.

Avem însă “anticomunişti”, care după Revoluţie au luat locul aşa-zişilor „ burghezi comunişti “, pentru a se alege cu proprietăţi ( „ cât nu le-a fost ruşine “ ) pentru a se îmbuiba acum în faţa poporului. Domniile lor, noii boieri ai ţării, se-afişează la televizor şi cred că dacă „pozează” în postura de „anticomunişti” în faţa poporului, prin târguri şi pieţe, le vor fi şterse păcatele şi conturile umplute după Revoluţie, datorită unor conjuncturi economice favorabile. Pe deasupra sunt zgârciţi şi fuduli, ba se mai şi „răţoiesc” în campania electorală cu „steagul anticomunismului” în mâinile „curate”. După ce şi-au umplut buzunarele, în urma luminoasei Revoluţii, au devenit “anticomunişti”, care, cică, “se luptă cu morile de vânt” ale comunismului.

Mai sunt şi berbecuţi „anticomunişti” fără corniţe, care servesc, deşi nu e cazul, valorile democraţiei autentice transmise de la „ îndrăgiţii străini „ . Ei se aseamănă, în anumite situaţii de viaţă, cu propagandiştii de prin anii 60, care i-au obligat pe micii proprietari să intre cu forţa în „colhozurile” ( fostele CAP-uri ) impuse de bunii noştri prieteni vecini şi nicidecum de politicienii români. O altă ”luptă anticomunistă” s-a abătut asupra industriei româneşti, după Involuţia din Decembrie, care, culmea, a fost construită în mare parte din bani capitalişti împrumutaţi. Această datorie externă a fost plătită creditorilor hapsâni, cu “vârf şi îndesat “, de poporul român. O parte dintre foştii comunişti au fost” muncitori, ţărani şi intelectuali ” , care, “de voie sau de nevoie“ au fost obligaţi să intre în partidul comunist…

Lăsaţi, stimaţi “ anticomunişti “, ca această campanie electorală să se desfăşoare în mod corect şi democratic fără tot felul de imixtiuni belicoase ! Nu mai umblaţi “cu cioara vopsită “ prin târgul electoral, pentru că foarte mulţi români nu mai pot fi păcăliţi de trăncănelile voastre ipocrite, iar Anton Pann vă oferă şi în zilele noastre, post-mortem, hexagrama: “ Ţine-ţi gura-n depărtare/ Nu o apropia tare./ Când ştii c-ai mâncat la masă/ Ceapă, usturoi sau prasă,/ Şi alte legume puturoase,/ Care foarte greu miroase.”

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts