DIN PĂCATE, ADIO! PENTRU ÎPS JUSTINIAN CHIRA!



Am aflat trista veste, chiar tristă, a încetării din viață a ÎPS Justinian Chira, prin telefon, de la diplomatul Ioan Bar, din București, eu fiind la tratament în Felix. Sunt atât de sincer, cum am fost mereu în fața Înalt Preasfințitului, cu care am realizat cele mai interesante emisiuni la „Glasul Bisericii”, și spun că am amuțit. Am simțit un cutremur puternic petrecut în mine, încât colegul de la celălalt capăt al firului mă striga repetat: Dorele! Dorele!

Nu cu mult timp înainte am realizat emisiunea cu D-lui, emisiune specială de 90 de minute, urmând ca la începutul lui decembrie să realizăm alta (Asta la propunerea ÎPS Justinian). Iată, întristarea a căzut peste noi, cei care l-am iubit, l-am îndrăgit atât de mult! Chiar dacă s-a scris și s-a vorbit despre ÎPS Justinian, nu-i de ajuns. Noroc că Domnia Sa a lăsat 191 de caiete scrise impecabil, cu migală, caiete care ajută la denumirea ce i-am acordat-o în Almanahul realizat de mine pentru Biserica Ortodoxă din Montreal, unde i-am așezat poza sub care am scris „Un sfânt în viață”. Sunt cu conștiința împăcată că n-am greșit.

Eu l-am cunoscut prin apropierea firească a realizatorului de emisiuni, prin prezența la frumoasele slujbe unde predica sa a fost întotdeauna cuvânt de învățătură! În emisiuni avea o privire „tristă”, cu ochii luminoși, sinceri, pătrunzători. Spusele Dumnealui au mers direct la sufletul telespectatorului. Toate erau îndemnuri din suflet pornite și vizau toate categoriile de oameni, toate vârstele. Indirect, mi-a explicat ce înseamnă Teodor și mi-a citit sufletul, chiar caracterizându-mă atât de corect încât m-am regăsit în spusele Dumnealui.

A iubit teribil mulțimea din bisericile ortodoxe, prezentă în biserici și pe cei care n-au fost prezenți. Spunea că „Poporul este suveran”, iar șefii trebuie să fie slujitorii lui, sclavii acestuia! Ce frumos! Dacă ar înțelege și cei care ne conduc! Păcat că aceștia n-au nimic sfânt, decât interesul pentru persoana lor!

Tipărirea celor 191 de caiete a început, iar primele două mi-au fost dăruite de autor, pe care-l plâng și-l voi plânge cât trăiesc! N-am întâlnit, printre mulții oameni valoroși pe care i-am cunoscut, din toate domeniile, un om atât de adevărat prin tot ceea ce a gândit, prin sinceritate, prin obiectivitate și bun simț. Am realizat o emisiune în biroul Dumnealui, plin de icoane, peste tot, pe pereți, pe jos -pentru că se zugrăvea sala mare, dar spusele Dumnealui au fost, toată emisiunea, pe măsura frumoaselor icoane despre care a vorbit! Gestul de a permite să asiste la emisiune, în spatele camerelor de luat vederi, a consilierului județean, avocatul Ciprian Ardelean, m-a uimit. Chiar i-a dat binecuvântare și s-a bucurat de prezența sa. Sigur, am discutat cu ÎPS Justinian, după emisiune, multe lucruri, printre care: serviciile pe care le fac prin „Glasul Bisericii”, pe care le urmărește cu interes, ele fiind văzute mereu; a fost interesat de un lucru care m-a impresionat mult, chiar prin întrebarea adresată mie direct, știind că-i cunosc, în majoritatea lor, pe preoții din județul Satu Mare: Cum trăiesc preoții mei?

Oricum s-a bucurat când i-am spus adevărul și mai ales faptul că-s foarte bine pregătiți!

S-a scuzat parcă pentru faptul că o perioadă de câțiva ani a lăsat greul pe umerii PS Iustin, având în vedere și realizarea catedralei, care nu-i un lucru ușor. S-a scuzat în fața PS Iustin spunând: „Capul mă ajută, memoria la fel, dar nu mă mai ajută picioarele!”. A avut parcă o presimțire… o tristețe pe care n-am mai simțit-o la dânsul! Mereu era optimist, știa să îmbărbăteze, încurajându-i pe credincioși și apropiindu-i de lumina ce vine de sus! Se va scrie mult despre personalitatea Sa! Vor vorbi caietele acestui neobosit om, prolific, care aduce în față de la viața credinței la judecăți de valoare, la fapte care generează un abis afectiv. Devine în caiete și un „martor” al conștiinței noastre! Este și un talent! Opera sa este mărturia de jurnal care va dăinui, alături de sentimentul că trebuie să facem un efort să devenim mai buni, mai umani! Tragem concluzia din „spicuirea” caietelor, că trebuie să ne iubim! Aceste caiete par o bucurie simplă, dar puternică!

Voi reveni! Sunt trist! Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Sa! Merită acest slujitor atât de fidel credinței ortodoxe! L-am iubit mult și-l voi iubi! Cuvintele lui îmi vor fi mereu pavăză!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts