More


    Se spune: „Asta-i România!”, „aşa-s românii!”

    =

    Dacă ispita ne chinuie, dacă în viaţa de toate zilele suntem tulburaţi de îndoieli, dacă nu ne convine ceva, dacă un lucru sau o faptă nu-i pe placul nostru – suntem porniţi, parcă din instinct, să spunem cu voce puternică şi cumva cu atac şi revoltă: Asta-i România! Aşa-s românii! Urmând, desigur, înjurături ca la „uşa cortului” la adresa acestei ţări nevinovate, ţară atât de frumoasă şi bogată! Oare, s-au întrebat respectivii dacă merită o astfel de ţară? Oare şi-au pus problema dacă ei au oferit cât decât ţării în raport cu ce au primit de la ţară?

    Şi, culmea, n-o spun oamenii simpli, cei obişnuiţi cu munca, cei ce fac parte din „talpa ţării”, cei cu palmele bătătorite şi cu faţa arsă de soare şi sudoare!

    Ei sunt obişnuiţi cu greutăţile vieţii de când se ştiu, au trecut peste ele, indiferent de guvernări sau etape trăite de România! Cu şcoala lor puţină, cu meseria lor de plugari, tractorişti, şoferi, strungari sau încărcători ştiu să vorbească frumos despre ţară şi chiar să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru fiecare clipă, oră, zi trăită. Ei merg înainte şi sunt optimişti cu toate gândurile ce-i apasă.

    Cine sunt cei care dau vina pe ţară? Sunt cei îmbuibaţi, rotofei şi obişnuiţi numai să ceară, să aibă pretenţii, să strige şi să se facă auziţi şi văzuţi că sunt: patroni, fii de patroni, îmbogăţiţi peste noapte, cu averi de care nu întreabă nimeni cum le-au făcut! N-am crezut, dar în oraşul nostru sunt oameni care au 14 – 15 apartamente date în chirie, au contabil pentru a ţine evidenţa averii! Şi cine-s aceştia? Cei care după „revoluţie” s-au hărnicit cu „micul trafic” de mobilă, benzină sau motorină, apoi încetul cu încetul şi-au lărgit sfera de activitate şi… iată-i bine aşezaţi şi nemulţumiţi cu cât au „agonisit” prin muncă „cinstită”. Alţii au ajuns pe funcţii prin mijloace diverse, ocolind şcoala, lipindu-se de cei mari prin a fi „lipitori de afişe” şi… iată-i acum aşezaţi bine, unii chiar sus!

    Ar fi bine ca aceştia să meargă cu toate gândurile ce-i apasă (că nu dorm ei liniştiţi), de care le e ruşine şi pe care le urâm pentru că nu le-ar putea spune nimănui şi să le spună lui Iisus, care mai poate să-i ajute, pentru că El a suferit ispită.

    Am auzit pe unul care-i putred de bogat, cu imobile serioase pe centru, că nu a rezolvat problema fiicei, aşa cum a dorit familia şi s-a exprimat: Aşa-i la noi, aşa-s românii! Ca şi cum el n-ar face parte din această ţară şi nu de aici s-a îmbogăţit încât ar trebui să munceşti zece vieţi să ajungi la nivelul lui!

    Mi-e scârbă de astfel de oameni , care blamează ţara, poporul, neamul acesta minunat, care a răzbit de-a lungul veacurilor pentru că a ştiut să reziste! Cu adâncă zdrobire de inimă scriu aceste rânduri şi doresc să se schimbe ceva în conştiinţa fiecărui trăitor al ţării, începând cu micuţii şcolari! Să se trezească dascălii şi părinţii şi să facă educaţie de iubire de ţară, de neam, de limbă! Altfel… ne ducem spre pieire ca naţie, ca neam, ca popor!

    M-am săturat să văd un „terchea-berchea”, vorbind urât despre România şi să fie admirat de cei din jur, fără ca aceştia să ia poziţie! Trebuie chemaţi la pocăinţă să-şi reverse tot sufletul înaintea Lui, să vărsăm lacrimile în faţa Lui, să-l iubim pentru a ni se ierta şi nouă multe! Aşa vom învinge ispita, îndoielile şi vom cunoaşte mai bine ce înseamnă ţară, neam, limbă, dreptate şi adevăr!

    Făcând emisiuni televizate cu diverşi oameni cu diverse pregătiri, pot trage învăţături şi despre darurile lor: harul, credinţa şi iubirea. Niciunul din aceste daruri nu-l îndreptăţeşte să vorbească, să simtă urât ceva despre ţară. Oricum, ţara nu înseamnă doar munţi, ape, pământ, construcţii, ci înseamnă mai ales oameni şi suflet pentru aproapele, pentru munţi, ape sau pământ! Aceste daruri trebuie să ne umple întreaga fiinţă, pentru că aşa se va schimba totul şi va îmblânzi necazul ce ne apasă şi ne va da puteri noi!
    Nu-i înţeleg pe cei ce lucrează vremelnic afară şi vin acasă de sărbători! Aici îşi dau drumul şi arată la ce-i duce mintea, încălcând legi, blamând ţara aceasta, limba română şi pe noi toţi! Dacă-i iei la bani mărunţi sunt cei mai „slabi cu îngerul”, uitând că asta-i ţara lor şi că aici sunt cei dragi lor! Iar cei cu studii, cu gând de plecare, să achite tot ce a cheltuit ţara cu ei pentru a-i forma. Aşa vor simţi că pleacă dintr-o ţară adevărată, care trebuie respectată de la vlădică până la opincă! Să ştie toată suflarea de pe acest teritoriu sfânt că trebuie să ne iubim tot ce ne-a dat Dumnezeu, iar când vorbim de România să vibreze sensibilitatea din noi!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img