Dana Criste vine cu o frumoasă carte!



Am auzit-o citind la „Cronograf” de mai multe ori, am auzit-o pe Dana Criste analizând versuri ale diverşilor poeţi, am auzit-o într-o emisiune televizată, în care a vorbit despre ea şi creaţia sa, am auzit-o vorbind deschis în societate, dar ce am auzit a trecut şi rămân versurile din acest nou volum: „O altă scufundare”.

Frumoasă realizare şi, cred, titlul demonstrează că s-a îndepărtat mult de forma poeziei clasice şi… treptat a trecut la poezia modernă, dar cu limite acceptabile. O lucrare frumoasă. Aşa cum ştie s-o realizeze editorul, cunoscutul poet şi om de cultură Radu Ulmeanu, la „Pleiade”, va pătrunde în rândul multor iubitori de poezie, de la mic la mare, pentru că aceste 89 de poezii sunt pătrunse de un puternic sentimentalism, poate acela de care societatea de azi face să-l uităm!

Sigur, valoarea prezentului volum este garantată de privirile ascuţite ale lui Felician Pop, critic atent, observator şi încurajator a poeziei bune şi a prozei demne de a se numi aşa. Remarc la Dana Criste explozia de senzaţii puternice, dusă cu bine chiar din poeziile scrise cu mult înainte de apariţia cărţii.
Amintesc poezia „Insomnie”, unde „În caverna nopţii/ Gândurile şi dorinţele/ Fac dragoste/ Până în zori/ Mă cutremură/ Atâta ecou…/ Sufăr de insomnii”/.

Dana Criste ştie să mânuiască cuvântul, pe care-l dirijează nu temut, ci cu multă forţă penetrantă şi totuşi cu atâta lirism! „Vorbeşti de tine/ Fără a te şti/ Ca şi cum ai intra/ Într-un templu necunoscut/ Cu inima nimănui/ Ce poate fi mai amar/ Decât neştiinţa?” („Ceas”).

Are Dana Criste în poeziile sale atâta trăire afectivă şi de multe ori “îşi pune pe palme” propriile sentimente, parcă s-ar dărui nouă, cititorilor. De multe ori se trezeşte dialogând cu aceştia, punând întrebări ce o frământă şi-şi răspunde, cu atâta sinceritate, singură. Eu m-am făcut părtaş în aceste răspunsuri chiar în emisiunea televizată realizată cu Dumneaei şi-i mulţumesc. Îi mulţumesc mulţi telespectatori care au sunat şi ne-au rugat s-o dăm în reluare! Poate, dar, mai bine, vom fi martori, cu microfonul şi cu camera de luat vederi, la evenimentul de lansare al acestui reuşit volum „O altă scufundare”, pe care-l doresc „O altă înălţare”. Aceasta va fi la începutul lunii martie, imediat după „mărţişor”, un frumos dar oferit nouă, iubitorilor de poezie şi nu numai!

Oricum, poeziile Danei Criste au forţa de a te emoţiona profund, de a te trimite, prin sentimente, undeva într-o tinereţe pe care o mai visezi şi, citindu-le, încerci să-i mulţumeşti autoarei.

Poeta aceasta are un suflet cald de mamă grijulie, de soţie frumoasă ce ştie să mulţumească lui Dumnezeu pentru fiecare împlinire din viaţa sa.

Este oşanca dârză, dintr-o bucată, femeie care ştie ce vrea de la viaţă şi cu multe lucruri pe care le impune vieţii. Se vede că nu-i mulţumită de societatea în care trăim şi-i conştientă de acest lucru, vrând o lume mai bună. Aceasta o simt şi când ne întâlnim. Ştie bine ce-i evoluţia: „Am venit gol în lume,/ Fără să fiu întrebat./ De ce m-aş chinui, neapărat, / Să mă umplu de mine?/” („Am venit”).

Aş putea spune că în poemele sale Dana Criste ne umple sufletele de frumos, de estetic şi de sublim! Există în ele atâta armonie şi, de multe ori, un extaz la care nu te aştepţi! Toate acestea sunt datorită sufletului ei deschis, darului de a împărţi frumuseţile, puţine, cu cei din jur, cu Dumneavoastră, stimaţi cititori.

Hai să-i mulţumim Danei Criste pentru dărnicia ei şi prin cuvinte simple să-i spunem: Felicitări, Dana, şi aşteptăm mereu să te auzim, să te citim şi să te facem cunoscută şi mai mult lumii, că meriţi!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts