More


    Aducere aminte prin monografie!

    - Advertisement -

    Se încearcă să se scrie monografii despre localităţi! Am spus că “se încearcă”, nu întâmplător, pentru că adevăratele monografii se bazează pe documentaţie serioasă, pe studii şi aplecări lăuntrice asupra evenimentelor prezentate, istoric, într-o cronologie perfectă, cu personaje ce merită să fie eroii cărţii etc.
    Editura Didactică şi Pedagogică a scos la lumină în 2017 o carte care se poate numi monografie, în faţa autorilor “jos pălăria!”. Este vorba despre prof. Ovidiu T. Pop şi de cunoscutul editor Aurel Pop. “Colegiul Naţional Mihai Eminescu” a fost prezentat în multe lucrări de-a lungul existenţei sale, dar o astfel de lucrare rămâne unică! Ea se adresează masei mari de cititori, în primul rând eminescienilor, foşti elevi ai acestui minunat liceu, sătmărenilor şi de ce nu, ţării şi multor ţări unde au poposit ori s-au stabilit mulţi români. Ce frumos!

    Colecţia “Centenarium” este pornită pe lucrări mari, iar prezenta apariţie “a luat faţa” multor colegii din ţară, fiind deschizătoare de drumuri, de drumuri şi poteci bătătorite, pe care Ovidiu T. Pop le-a străbătut atât de atent, încât în cele 388 de pagini, poate aduce în faţa cititorului aproape tot ce se poate spune despre existenţa acestei unităţi şcolare de prestigiu din România. Pornind de la a prezenta începuturile învăţământului sătmărean (înfiinţarea gimnaziului, în 1634, personalităţile învăţământului şi frontul luptei lor pentru un învăţământ românesc, amintindu-i pe toţi şi mai ales pe cei din Satu Mare: Grigore Maior, Petru Bran şi pe tribunul românilor Vasile Lucaciu, care în sec. al 19-lea au avut rol de primă mărime, introducându-se cultivarea limbii române în gimnaziu şi liceu. Încă din 1859 Martin Culen l-a sprijinit pe Petru Bran în această “bătălie” dând dovadă de mare director al Liceului Catolic Regesc, adică viitorul liceu “Mihai Eminescu”, căruia Ovidiu T. Pop şi Aurel Pop îi dedică această carte, adevărată monografie. Sigur, lui Petru Bran autorii îi dedică un spaţiu mai larg, ca şi lui Vasile Lucaciu, ca în capitolul al II-lea să se ocupe, pe larg, de înfiinţarea liceului “Mihai Eminescu”, în 1919, cu detalii şi conjunctura social-spirituală din acea perioadă. Urmează, cronologic, prezentarea activităţii de după al doilea război mondial, ducând-o până în prezent, amintindu-i pe cei care au adus servicii culturii române de aici şi pe cei de la universitatea clujeană care s-au străduit să răspândească lumina culturii în Satu Mare (Onisifor Ghibu, Henri Jacquier etc).

    Autorii nu uită să prezinte perioada grea de după război, cu clădirile liceului avariate, fără încălzire, lumină, fără cadre didactice. Efortul a fost extrem de mare şi este prezentat în creştere până s-a ajuns să prezinte ceea ce se vede, se simte, se trăieşte în acest minunat loc de cultură “Mihai Eminescu”. Este o plăcere să citeşti lista profesorilor care au funcţionat la “Mihai Eminescu” (1919-2012), ajungând la cifra de aproximativ 500 de profesori şi 24 de directori care s-au perindat la conducerea liceului. Sunt situaţii, prezente în monografie, cu profesorii cu gradul I, autori de manuale şi cărţi, apoi apariţia revistelor şcolare, concursurile şcolare, olimpiade naţionale, cu premii obţinute de-a lungul anilor, şefii de promoţie şi activităţile comisiilor metodice. Mi-a plăcut că autorii n-au uitat să amintească de întâlnirile elevilor cu Alex Mironov, Dumitru Prunariu, Marian Stan, apoi cu Mircea Muthu, Marin Mincu, Al. Musina, Andrei Bodin, Gabriel Neamţu, Gh. Glodeanu, Al. Zotta etc.

    Sunt prezentate toate marile activităţi, care au adus ridicarea prestigiului acestui liceu, cu oamenii care s-au implicat în realizarea acestora, chiar pe specialităţi, formând o adevărată oglindă vie în care se pot vedea elevi, profesori, conducători şi participanţi. Sunt prezentaţi, pe rând, absolvenţii liceului, oameni deosebiţi, academicieni (G. Ştrempel, I. Silaghi Dumitrescu), profesori universitari, scriitori, familii de eminescieni, doctori în ştiinţe, oameni politici de seamă, conducători de doctorate, ziarişti, cercetători, preoţi. pictori, sculptori, artişti, muzicieni, jurişti, ofiţeri, profesori ai liceului. Prezentându-i, Ovidiu T. Pop oferă lecţii de istorie vie a liceului, cu cele mai vii momente, prin cele 275 de fotografii şi 15 anexe. Bibliografia utilizată este imensă şi autorii necesită din plin felicitări, mai ales că în carte este prezent Corneliu Chişu, primul şi unicul român în Parlamentul Canadei, prezent şi într-o emisiune televizată, realizată de Teodor Curpaş.

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img