Cum l-a păcălit un oşan pe Ceauşescu să repare mănăstirea Bixad



Vasile Finta, zis „Vorotel, sluga Domnului”, cum își spunea, s-a numit oșeanul din Bixad care l-a „păcălit” pe Ceaușescu să repare mănăstirea Bixad. Oşanul a ajuns la Nicolae Ceaușescu cu toată documentația în desagă, după multe încercări. Când l-a primit, Ceauşescu i-a spus că el nu face mănăstiri, ci case muncitorești.Vasile Finta, zis „Vorotel, sluga Domnului”, cum își spunea, s-a numit oșeanul din Bixad care l-a „păcălit” pe Ceaușescu să repare mănăstirea Bixad. Oşanul a ajuns la Nicolae Ceaușescu cu toată documentația în desagă, după multe încercări. Când l-a primit, Ceauşescu i-a spus că el nu face mănăstiri, ci case muncitorești.

A ieșit omul supărat, spunând celui care îl însoțea: «N-am ce face de acum. Mă duc, iau oamenii și o dărâmăm, că nu mai putem să ne uităm la ea. Mi-i rușine că vin străinii și o văd acolo că se ruinește!», Când a ajuns la lift, cel care îl informase pe președinte despre vorbele omului l-a chemat din nou în cabinet. După câteva minute, Ceaușescu l-a întrebat pe bătrân: «Cum trăiesc oșenii?» Iar oşanul , fire înțeleaptă și isteață, i-a răspuns: «Foarte bine, tovarășe președinte. Și cânii îi sătui de pâne albă în Țara Oașului!» Râzând, Ceaușescu i-a semnat hârtiile. Omul acesta a trăit până în 2011. Și în fiecare an de Sfântul Nicolae îi făcea parastas lui Ceaușescu, pentru că «l-a salvat din rușine!» Așa spunea, că lumea râdea de el și nu credea că va reuși să deschidă mănăstirea. În 1989, când a fost sfințită și l-a văzut pe vlădica Vasile Coman în curtea așezământului, s-a dus în pădure și a plâns de fericire.

Trecutul legendar al mănăstirii Bixad

Mănăstirea din „satul de după fagi“, sau „satul de după pădure“, căci asta înseamnă Bixad, îşi pierde istoria în negura vremurilor. Legenda care se învârte în jurul locului unde se află mănăstirea spune că între Boineşti şi Călineşti Oaş ar exista ruinele cetăţii Belovar, a dacilor liberi. Iar pe locul unde se află aşezământul ar fi existat chiar un altar de închinare al lui Zamolxis. Sunt acte care spun chiar că stareţul Pahomie, de la cea mai veche mănăstire de la noi, cea de la Perii Maramureşului, ar fi plecat din Ţara Oaşului. Multe din documentele doveditoare ale zămislirii şi devenirii mănăstirii au fost distruse sau ascunse prin Zacarpatia. Undeva, pe la 1614, domnul Moldovei, Ştefan Tomşa, amintea de numele Schitului Bixad, ca metoc al Mănăstirii Vetiş, într-o scrisoare adresată căpitanului cetăţii Sătmarului, Andrei Doczy. În secolul al XVII-lea, în timpul prigoanei austriece, la Bixad îşi găsesc adăpost călugări, cărţi şi odoare sfinte din mănăstirile Bălgradului şi Prislopului.

Uniaţia însă a produs mare tulburare în viaţa religioasă a zonei, culminând cu suprimarea, neelucidată încă, a arhimandritului grec Isaia, în 1701. Acesta fusese prins şi dus la Viena, forţat de Scaunul de la Roma să se convertească la catolicism, şi trimis apoi cu însărcinarea de a atrage la uniaţie pe ortodocşii din Bihor, Satu Mare şi Maramureş. În 1759, episcopul unit al Muncaciului, Manuil Olsavszky, a adus în Mănăstirea Bixad călugări bazilitani ruteni, în timp ce parohia satului a rămas ortodoxă, devenind chiar sediul protopopiatului ortodox al Ţării Oaşului. Biserica şi curtea de piatră a mănăstirii au fost ridicate în 1770, fiind sfinţite un an mai târziu. În timp, aşezământul a fost reorganizat şi a funcţionat ca lăcaş monahal greco-catolic, până în 1948, însă, din 1954, a fost închis, clădirile transformate în casă de odihnă pentru mineri, apoi în preventoriu pentru copiii care aveau părinţii bolnavi de TBC. A urmat o perioadă de degradare cumplită, de se putea trece dintr-o parte în alta prin biserică, pentru ca în 1981, incredibil, la insistenţele lui Vasile Finta, Ceauşescu să aprobe restaurarea monumentului istoric.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts