.Reînvierea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti a devenit dorinţa unor sătmăreni, care prin intermediul Asociaţiilor socio-culturale, patriotice, nou înfiinţate, readuc în actualitate modul de viaţă al moşilor şi strămoşilor de pe aceste meleaguri. Prin intermediul acestor Asociaţii se redefineşte unitatea românilor, care a fost ştirbită prin „autoexilul” românilor, care au plecat la muncă în străinătate. Imixtiunile externe au dus la desfiinţarea industriei României, iar refacerea timidă a acesteia se repercutează asupra creşterii economice şi a prosperităţii naţionale. Dintr-o ţară exportatoare, cu tendinţe pozitive în ceea ce priveşte producţia industrială, am devenit o ţară a serviciilor publice iniţiate de investitorii străini. Dincolo de problemele economice pe care le are România, foarte mulţi români de bine, care au rămas în vatra satului, consideră că reînvierea tradiţiilor şi a datinilor va menţine „la linia de plutire” identitatea noastră naţională. Mulţi spun că aceste „comori” ale românilor nu pot să ne fie luate, nici cumpărate de nimeni. Dacă vreodată acestea ar fi uitate, atunci identitatea noastră naţională s-ar pierde pentru totdeauna în negura ignoranţei, aşa cum s-a întâmplat şi în alte ţări. Şezătorile de altădată, „danţu’ la şură”, clăcile, praznicele, jocurile, cântecele populare autentice, preparatele culinare şi multe alte obiceiuri străvechi sunt readuse în actualitate prin intermediul şcolii, asociaţiilor culturale şi a altor forme de conservare şi cultivare a culturii populare româneşti. În cadrul şezătorilor de altădată, bunicii şi bunicuţele de la sate au reinstalat „războiul de ţesut”, cu toate ustensilele aferente, pentru ca tinerii să vadă cum se poate obţine un prosop din firul de cânepă tors sau din bumbac sau covoraşe şi pânze pentru confecţionarea costumelor populare tradiţionale. De asemenea, copiii au învăţat de la bunicuţe cum se pot prepara tăieţeii de casă, care conţin făină, sare, ou şi apă. În cadrul acestor şezători, tot bunicuţele au readus în actualitate cântece populare vechi, autentice, care şi-au păstrat nealterat farmecul de-a lungul vremurilor. Prin intermediul „danţului la şură” tinerii de la sate au posibilitatea să înveţe dansurile tradiţionale şi multe din horile, ţâpuriturile şi cântecele lăsate moştenire generaţiilor din zilele noastre. Parlamentarii sătmăreni ar trebui să militeze pentru ca aceste Asociaţii cultural-patriotice, fie ele ale codrenilor, moţilor, maramureşenilor şi oşenilor, să fie susţinute mai bine din punct de vedere material şi financiar. În acest fel, cultura tradiţională nu va pieri niciodată, iar tinerii vor putea fi încurajaţi să-şi însuşească cu mai mare interes tradiţiile, folclorul şi datinile străbunilor, pentru că aceastea au fost, sunt şi trebuie să rămână inscripţionate veşnic pe marea pecete a identităţii noastre naţionale româneşti.
Dumitru Ţimerman