More

    Remember Iosif Uglar, prim-secretarul de partid care a schimbat mult în bine faţa Sătmarului

    Istoria politico-administrativă a zonei de nord-vest a ţării este legată, indiscutabil, de numele fostului prim-secretar PCR al Regiunii Maramureş şi apoi al judeţului Satu Mare, Iosif Uglar. De numele acestuia se leagă evoluţia postbelică a celor două judeţe şi multe dintre realizările economice şi urbanistice din această parte a ţării.

    Recent, prin bunăvoinţa fiicei sale, Doris Uglar, Muzeul Judeţean Satu Mare a primit o donaţie semnificatică cu obiecte care au aparţinut lui Iosif Uglar, câteva dintre ele fiind prezentate publicului sătmărean cu ocazia acestui vernisaj. De altfel, d-na Doris Uglar va fi prezentă la evenimentul care va avea loc în data de 16 februarie 2018, ora 12, la sediul Muzeului Judeţean Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu, nr. 21.

    Cine a fost Iosif Uglar?

    Chiar dacă nu s-a născut pe plaiuri sătmărene, Iosif Uglar (n. 1920, Ferneziu, jud. Maramureş) a fost una dintre personalităţile marcante ale judeţului Satu Mare, de numele lui legându-se o serie de realizări din mai toate domeniile. Ne-am obişnuit să vorbim urât despre perioada trecută şi oamenii care au slujit acele vremuri însă există şi câteva excepţii de personalităţi adevărate, ataşate local celor pe care i-au slujit. Din această categorie face parte şi Iosif Uglar, prim-secretarul PCR, care odată venit în Satu Mare şi-a pus amprenta într-un mod pozitiv asupra destinelor acestor locuri, într-o perioadă destul de grea. Uglar a fost prim-secretar al judeţului Satu Mare în perioada anilor ’70-’80 iar realizările lui sunt privite şi astăzi cu admiraţie şi cu recunoştinţă de cei mai în vârstă. Deşi era ungur la origini, Iosif Uglar era unul dintre apropiaţii lui Nicolae Ceauşescu, chiar dacă sunt cunoscute adversităţile pe care le avea „Geniul Carpaţilor” faţă de naţionalităţile conlocuitoare şi în special faţă de cea maghiară. Ceauşescu îi aprecia foarte mult spiritul organizatoric şi faptul că era un om extrem de meticulos. Căsătoria sa cu centralista Consiliului Judeţean Maramureş a fost şi gestul care a declanşat disputa dintre el şi familia Ceauşescu. Elena Ceauşescu a fost prima care i-a reproşat că nu şi-a ales bine a doua soţie, spunându-i maramureşeanului că trebuia să aleagă o activistă destoinică şi nu o centralistă oarecare.

    Decizia prim-secretarului a fost şi cea care i-a adus după sine schimbarea din funcţie şi mutarea lui la Satu Mare, lucru care până la urmă n-a fost deloc rău pentru sătmăreni. După dezastruoasele inundaţii din 1970, care au lovit crunt Sătmarul, Uglar a pus la punct un sistem de diguri ce-i protejează şi azi şi mâine şi totdeauna pe sătmăreni. De altfel acest lucru se simte cel mai bine mai ales în ultima perioadă când inundaţiile fac prăpăd în toată ţara însă Someşul nu mai iese să producă nenorocire în Satu Mare, iar cetăţenii acestei urbe pot dormi liniştiţi că nu vor mai trăi teribilele clipe din 14 mai 1970. De numele lui Uglar se leagă şi ridicarea Centrului Nou, adică a Palatului Administrativ ( la aceea vreme, cea mai înaltă clădire din ţară), a Casei de Cultură şi a complexului de blocuri din Centrul Nou. A modernizat oraşul făcând bulevardul ce leagă Centrul Vechi de Gară, după cum s-a implicat în amenajarea unor puncte turistice de care şi astăzi se bucură sătmărenii: complexul de la Valea Măriei, o serie de cabane pe malul lacului de acumulare de la Călineşti. De asemenea la iniţiativa lui s-a făcut crescătoria de vulpi de la Şandra şi Fazanăria de la Gelu.

    De numele lui se leagă cele mai bune performanţe ale Echipei de Aur a Olimpiei

    Uglar a iubit foarte mult şi sportul şi nu degeaba în timpul cât a fost el prim-secretar sportul sătmărean a cunoscut un mare avânt. Nu întâmplător atunci făcea furori, aşa cum le place suporterilor din Satu Mare să spună, Echipa de Aur a Olimpiei. Unul din oamenii care l-au cunoscut cel mai bine pe Iosif Uglar şi ca mare iubitor de fotbal este profesorul Teodor Curpaş, cel care a fost în acea perioadă preşedintele clubului FC Olimpia. “Niciodată nu a fost formal, ci foarte profund. Ştia să mulţumească pentru orice rezultat şi se interesa de soarta fiecărui jucător. A făcut din stadion o bijuterie, motiv pentru care eram cunoscuţi în toată ţara ca să nu mai vorbesc că mai mereu jocurile Olimpiei, de pe teren propriu, se jucau cu casa închisă. Uglar venea la toate meciurile şi se bucura îndeaproape de public. Cunoştea foarte bine fenomenul după cum îi ştia pe băieţi pe fiecare în parte şi pe ce post joacă încât putea, liniştit, să stea pe banca de antrenor, însă nu s-a băgat niciodată la echipă pentru a da indicaţii” rememorează profesorul Curpaş. Trebuie spus că nu doar fotbalul era între preferinţele sportive ale lui Uglar. Fiind prieten cu maestrul de arme Alexandru Csipller, fondatorul şcolii de scrimă sătmărene, l-a sprijinit pe acesta în construcţia Sălii de Scrimă, sala fiind unicat în România, singura care găzduieşte exclusiv competiţii scrimere. De asemenea a ajutat la construirea Sălii de box din curtea Liceului UNIO, tot unicat în ţară, unde se desfăşurau competiţii naţionale şi internaţionale. Sub tribunele Stadionului Olimpia a amenajat spaţii pentru sporturi precum tenis de masă, lupte, box, aceste secţii fiind scutite de plata utilităţilor. Ne vine greu să credem că un asemenea personaj potenţat al vremurilor de dinainte de 1989, unul care a făcut parte din marea nomenclatură comunistă, nu a pus ceva deoparte şi pentru bătrâneţi, pentru a-şi asigura un trai liniştit, aşa cum au făcut marea majoritate a marilor activişti de partid. Ei bine, Iosif Uglar a ieşit din aceste tipare, Revoluţia din ’89 prinzândul cu o pensie mizeră, iar ultimele clipe ale vieţii şi le-a petrecut în căsuţa modestă, moştenită de la familie, din Baia Mare. “Cred că un asemenea om merita mult mai multă recunoştinţă din partea noastră. Cât am fost consilier municipal am propus ca lui Iosif Uglar să i se acorde titlul de cetăţean de onoare al Municipiului, însă m-am lovit de refuzul unor colegi consilieri care-i stigmatizau, pe nedrept zic eu, apartenenţa lui politică, uitând de fapt câte a făcut acest om pentru judeţul Satu Mare”, spune profesorul Teodor Curpaş.

    Nicolae Ghişan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE