Smaranda Milu Nemethi este originară din Carei ea fiind cunoscută ca o mare iubitoare de artă şi o pictoriţă apreciată cu expoziţii în Bucureşti şi Cluj. Implicată în creaţia de publicitate şi-a pornit propriul business în acest domeniu doar că filmul vieţii ei a început în ziua în care personajul principal a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în stadiul patru.
Toate acestea se întâmplau în 2014 iar doctorii nu-i mai dădeau nici o şansă. Smaranda însă a continuat să creadă cu încăpăţânare că mai are multe de spus în această viaţă şi ca atare a dus şi duce duce o luptă neîntreruptă cu nemiloasa boală. Nu demult, împreună cu soţul ei Dan au deschis în Bucureşti, pe strada Bărăţiei, o cafenea care putem să spunem că o ţine pe Smaranda în viaţă (la propriu), deoarece o ajută să-și plătească tratamentul foarte scump de care are nevoie ca de aer și care în România nu este disponibil.
Nostalgică după locurile natale
“Mama m-a născut la Carei, pe 16 Iulie 1981, într-o zi de Joi, pe la 6 dimineaţa.Nu mi-a plăcut prima zi de şcoală, la grădiniţă era mult mai bine, fiindcă acolo eram preferata educatoarei, care era o prietenă bună a mamei, tanti Zoia, iar mama, care era tot educatoare, era în sala de alături. În gradiniţă m-am îndrăgostit pentru prima dată de un băiat mai mare decât mine. El se numeşte Bogdan Fofaza, era grupa mare şi mirosea minunat a lapte, a zahăr si a tot ce e bun. Avea ochii de ciocolată si se juca numai cu mine, după ce am pus gheara pe el.” îşi începe povestea Smaranda.
Carei şi Satu-Mare au însemnat şi înseamnă mult pentru Smaranda. Sunt locurile în care s-a format în prima parte a vieţii, locul unde se întoarce mereu cu drag şi nerăbdare.Aici locuiesc mulţi din vechii şi noii ei prieteni.“Aici e nucul în care îmi petreceam verile şi câmpiile în care rătăceam cu aquarelele şi caietul de schiţe sub braţ în căutarea unui peisaj” , rememorează cu nostalgie Smaranda.
Smaranda a studiat pictura la Liceul de artă Aurel Popp, Satu-Mare, apoi la secţia de pictură a Universităţii de arte şi Design Ioan Andreescu din Cluj, la Accademia de belle arti e restauro “Abadir” din Palermo, încheindu-şi studiile cu un masterat în Publicitate la UBB Cluj. Smaranda a acumulat experienţă ca Art Director în Bucureşti, la Leo Burnett, apoi la Sister şi Gav. Experienţa de la Leo a fost cea care a format-o în primul rând, Acolo a avut norocul să înveţe de la cei mai buni, să lucreze pe proiecte importante, să câştige premii.
Pe soţul ei l-a intalnit cu mult înainte de a-i deveni iubit şi apoi soţ. Mult timp el a fost pentru Smaranda prietenul pe care-l suni la ananghie. “Când am rămas amândoi singuri, am decis să încercăm să fim împreună” ne spune Smaranda.
Împreună au acumulat experienţă în mediile în care au muncit in prealabil. Dan Ioan Milu, fotograf de profesie, a acumulat experienţă muncind în domeniul fotografiei de business la reviste precum Campaign, Biz, Forbes şi multi din cei care lucrează în publicitate au avut ocazia să-l cunoască în perioada Campaign.
Diagnosticul a căzut ca un trăznet
După mai mulţi ani petrecuţi călătorind prin ţară la clienţi şi potenţiali clienţi, cu eşecuri dar şi cu victorii în sfârsit anul 2014 începea aşa cum îşi doreau: cu mai multe proiecte pe rol, unele pro bono, altele venite pe bază de recomandări.Şi-au zis că acesta este anul care începe aşa cum sperau de atâţia ani să înceapă, cu clienţi care vin la ei şi nu invers. Erau euforici. Şi când credea că toată lumea este a ei viaţa i-a dat o lovitură cruntă, neaşteptată. Avea 32 de ani, când a aflat că are cancer la plămâni, în stadiul patru, cu metastază cerebrală frontală. Activitatea studioului a fost afectată grav în momentul aflării diagnosticului.
După aflarea cumplitei veşti viata ei si a sotului s-a schimbat radical, împreună cu modul de gândire şi valori. La început ii era greu să înţeleagă ce i se întâmplă iar în minte avea tumori, nu cancer. Trecerea de la tumori la cancer a fost pragul care a făcut-o să înţeleagă ca are două variante.
“Când am aflat că mai am puţin de trăit, am avut de ales între a fericită sau tristă. Am ales să fac tot ce îmi stă în putinţă să îi fac fericiţi pe ai mei şi aceasta a fost prima lecţie pe care am primit-o de la cancer. Apoi au urmat multe altele şi asa am început să scriu blogul de pe www.helpsmaranda.com, care a devenit sursa de inspiraţie pentru alţi pacienţi, care au început să mă sune şi să-mi ceară sfaturi. Îmi părea rău pentru ei, dar m-am bucurat că experienţa mea îi poate ajuta pe alţii” , ne mărturiseşte Smaranda.
Crede cu tărie că toţi suntem aici ca să învăţăm din experienţele pe care le trăim după cum crede că această existenţă o trăim într-o combinaţie de Destin, Liber arbitru şi Karma.
“Simt că încercările pentru această viaţă sunt deja pregătite, chiar dacă eu nu ştiu care sunt. Sunt aşezate de-a curmezişul pe drumul pe care am ales să-l parcurg. Acesta e destinul. Eu am libertatea să le ocolesc sau să le înfrunt şi să învăţ ceva. Acesta e liberul arbitru.Dacă voi trece cu graţie sau cu greutate peste aceste obstacole cu sau fără ajutorul pe care îl voi primi de cei care mă iubesc, ţine de Karma”, ne mai spune sătmăreanca.
Milu Café o ține în viață și pentru că este o prelungire a poveștii ei de dragoste, dar și un spațiu care transformă clienții în prieteni
Când a fost diagnosticată cu cancer pulmonar în stadiul avansat 4 medicii nu-i mai dădeau şanse de trăit, decât vreo două săptămâni. Au trecut de atunci patru ani, răstimp în care Smaranda a făcut numeroase tratamente în străinătate , foarte costisitoare, şi deşi costul medicamentului ei este de aproximativ 6500 de euro pe lună totuşi medicamentul Crizotinib, nu i-a lipsit în nicio lună. asta şi fiindcă oamenii au fost sensibili la suferinţele ei şi s-au hotărât să o sprijine.
Au existat o serie de campanii de strângere de fonduri iar mai nou pentru a-și asigura un venit stabil, care să-i poată asigura Smarandei măcar o parte din banii necesari pentru tratamentul foarte scump, dar și pentru a-și urma un vis, împreună cu soţul ei și-au deschis o mică cafenea. Dan a urmat cursuri de barista și acum îl găsiți acolo în fiecare zi, zâmbind şi servind clienţilor dacă nu una dintre cele mai bune cafele din Bucureşti în mod sigur una dintre cele mai prietenoase.
Cafeneaua, deși micuță, are o canapea, câteva fotolii și o zonă cu scaune de bar. Tapetul, covorul, cărțile, ceainicele, toate adaugă în plus destindere la senzația familială din cafenea. Pentru fumători, afară există un pervaz jos acoperit cu o pernă, loc numai bun să se cuibarească și să-și savureze viciul.
“Asa e la Milu Cafe: Milu Café a noastră e diferită de alte cafenele, pentru că de drept ea nu este un loc, ea este entitate. Cafeneaua noastră este o entitate cu o personalitate complexă, simplă, dar și complicată, modestă, dar și de actualitate, coerentă, dar și plină de pasiune, de dragoste, de curiozitate și de sensibilitate. Este un Rac cu ascendent în Gemeni. Un ochi ager ar spune că are un prea plin de personalitate. Când decizi să vizitezi Milu Café, zâmbești în sinea ta, dar și-n afara ta, fiindcă simți aceeași bucurie ca atunci când mergi să vizitezi o rubedenie de suflet. Ți-e dragă și-ți place să știi că te așteaptă oricând și că-i acolo pentru tine in fiecare dimineață și-n fiecare seară și te primește râzând, cu ceva bun, pregătit doar pentru tine. Ceva gustos și unic, pe care oricât încerci să-l recreezi acasă la tine, nu-ți iese niciodată la fel de bun ca acolo, ca acasa la Milu Café. Ca o bulă atemporală, în care timpul capătă o nouă dimensiune, Milu Café pulseaza, gândește și respiră povești încântătoare, care aliniate pe etajere, sub formă de bibelouri, cărși și jocuri așteaptă să îți fie povestite. Așa e la Milu Café.” îşi descriu Smaranda şi Dan “copilul”.
